Continuum

Poemul scris se șterge-n timp,
Apoi și numele se stinge,
Dar eu revin, când tu te uiți
La norii care umplu cerul
Cu amintiri din alte vieți.

Chiar dacă n-ai cum mă cunoaște,
Vântul și ploaia îți aduc
Atâtea murmure prin care
Auzi ceva numai al meu.

N-ai cum să știi, dar nostalgia
Ce te cuprinde, ascultând,
A fost a mea mai înainte
Și vezi, nimic nu s-a pierdut.

Un comentariu

  1. Liana Tugearu says:

    La citirea fiecărui poem al Monichii Pillat cred că de data asta poeta a atins cele mai subtile modalități de exprimare. Și de fiecare dată mă înșel

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *