Sfârșit de octombrie

Cum stau și cum mă tângui că e toamnă,
Copacul de la geam se întristează
Și-ncepe să se scuture de păsări,
Umplând cu pene stinse înserarea.

Mă uit cum se topește-ncet lumina,
Cum sunetele-n stoluri se destramă
Și golul ca o haină mă-nvelește,
Dar dincolo de nimeni e un înger…

Un comentariu

  1. Ce minunat este să primești mângâieri și îmbrăcate în tristeți.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *