E răcoare și pescărușii rîd mînzește
Vîntul culege proaspete, frunzele coapte și pregătește ospețe
plouă cu vin, corbii manîncă regește
Din pămîntul îndoit cu apă
smulgem cizmele de lac și pășim.
Cînd și cînd osiile lumii mai crapă
le legăm cu sînge și foi de pelin
Ricoșază uneori o sudalmă,
udă și grea te izbește urît,
scînteile stau nerostite în palmă
și dintr-o dată
îmi vine să cînt
despre cineva care poate sa fie un rîu sau iarbă verde, despre flori de cais, despre trădare,
despre cum
ca o ciorbă prea încălzită
noroiul stropește în forme bizare
Soldat într-un război de împrumut
În piept țin aprinsă o floare și
chipul tău cu petale..
ca pe ultimul scut
