Dimineața, după ce sărutam fidelă
ultima oaie de ploosh
pe care am numărat-o înainte de-a adormi,
îți jucam feste pe creier și inimă
în timp ce coborai dealul cu bicicleta spre muncă
la întrecere cu răsăritul și mi te închipuiai
urmărindu-te din geam
iar eu dormind mi te închipuiam
coborând dealul cu bicicleta spre muncă.
Când ne-am aflat închipuindu-ne
o clipă-ntreagă ne-am contopit
într-un singur ochi,
plutind către Tărâmul pe nume Încotro.
Dar eu ți-am spus că în mine nu pot pătrunde
îmbunătățiri de situație, oh, milă mi-a fost de tine,
să trăiești lângă un om care ar avea nămol drept gânduri
în loc de ape mișcătoare.
Statuia bătrânului patriarh lăcrima,
ciob de diamant in plină primăvară,
doar eu l-am mai văzut și atunci am știut
care avea să fie anul angelic și cel demonic.
Pacea era exclusă, scrisul, însă, nu.
E greu să trăiești lângă o vrăjitoare, când tu
ai o dispoziție omenească sănătoasă.
Am tot cerut la semne divine când bătea orologiul 11:11 și 22:22
iar ele tunau din ceruri, înconjurându-mă în aer ca sănii roșii cu elice:
dragii mei duși erau bine mersi, apăreau din senin la televizor.
Veneam la geam.
Dealurile erau netede cu brumă.
ca piei de oiță proaspătă.
lapte-n cascadă.
Doar corbul venind
l-am mai văzut.
