Toți avem de dus o cruce pe lumea asta:
unii de plumb, alții de hârtie.
Printre multe nimicuri,
un înțelept mi-a spus odată că de fapt
lucrurile neesențiale conțin adevăruri esențiale.
Cu siguranță avionul din hârtie mai greu ajunge
la destinația dorită decât cel din cer, care în asfințit
pare făcut din aur masiv, lăsând brazde rapide
în țărâna văzduhului.
Când pe mormintele uitate ale moșilor scrie
Fie-i țărîna ușoară
, eu vreau să știu când au ajuns
țărîna și odihna sinonime.
Luna pe cer își arată nasul delicat de ceară
și mânjește aerul din jur cu o potență proteinică.
Dar tu nu mai găsești în ea vreun medalion heraldic
și vrei s-o ștergi cu degetul ca praful de cretă.
Doar lucruri lumești pot fi, de fapt, de tine:
hornuri bolborosesc fum străveziu în seară,
și pantofii încep să semene cu chipul omului care i-a purtat mult,
și norii brăzdați încep să semene cu cicatrici himerice.
Sau cu orice linie, ai putea spune.
