Tot mai rar simt nevoia să văd
fotografia în care
Încă mai părem fericiți:
două pahare cu piciorul înalt,
cotul meu gol,
la jumătatea unui cadru perfect.
Liniștea aceea curbată şi blândă,
din 14 noiembrie, seara.
Frig mult, cât să-l întorci cu lopata,
cât să te-ntrebi dacă merită osteneala.
Trec cu vederea bezna prelinsă-n pereți.
O aud: senzația e ca şi cum
aş fi pe un pat de spital
și cineva ar trânti simultan toate uşile.
Mă retrag, hrănesc papagalul.
Semințe mărunte de mei se prăbuşesc
într-un esofag invizibil.
O ciupitură şi-obrazul devine armă de foc.
Jur: vietatea asta nu mă iubește.
E de-nțeles. Şi ei i se face dor uneori
de tenişii tăi cu şireturi albastre.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
