Noiembrie

Cețoase stoluri se abat
Pe-acoperișuri, prin grădini,
În ochii tăi îngândurați.
Le simt cum fâlfâie sub uși,
La geamuri, noaptea când adorm.

Umbre de aripi încă bat
Și se desfac, duse de vânt,
Umplându-mi marea din auz
Cu o risipă de foșniri.

Hai să ne ștergem de sub tălpi
Pământul ce ne ține-n loc
Și s-o zbughim și noi în cer…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *