Nesimțirea…

politicianistă se evidențiază periodic și prin  propuneri legislative. Caracterul demolator este mai mult decât evident.  Dacă Cenzorul din Roma, Cato Maior, îşi încheia obsesiv orațiile, indiferent de subiectul abordat, cu Ceterum censeo Carthaginem delendam esse, referitor la necesara dărâmare a Cartaginei (spre binele Romei, desigur), ai noștri parcă spun „ socotim că România trebuie dărâmată”. 

 Cum bine se ştie încă de la Maiorescu – adevărat Cato român – demolarea unui popor trebuie (de)săvârşită întru spirit, cultural deci: „cu o cultură falsă nu poate trăi un popor”. Din păcate conducătorii noştri, prin incontinenţa verbală care îi caracterizează, dovedesc (fără să vrea) clasic că adevărul nu-i priveşte, căci spunea Balbus „Discuţiile pe tema adevărului sunt scurte, cele pe tema minciunii – nesfârşite”. 

Unul dintre succesele indiscutabile l-a reprezentat nu demult şi abolirea completă a limbii latine. Nu revin asupra problemei. În aceeaşi direcţie trebuie procedat şi cu marea literatură, dar pas cu pas, nu neapărat prezidențial… Nu poţi sări la beregata lui Eminescu, aşa netam-nesam, pentru că ar fi fost antisemit; începi cu prietenii… Pe o listă apare, nu demult, Ioan Slavici. Acuzat de antisemitism, șovinism, de o oarecare clică aculturală, Ioan Slavici reprezintă în context o alegere total greşită, prostească, fie şi pentru că a fost unul dintre cele mai ecumenice spirite ale culturii române; a fost cel pe care mama l-a învăţat de mic, la Şiria, să-i spună Bună ziua românului, Jo napot ungurului şi Guten Tag neamţului, după propriile-i mărturisiri.

În mod cert vor urma şi alţii pe care va trebui să-i afurisim. În acest sens, de ce nu ar redacta CNSAS un Index scriptorum   Valachorum prohibitorum prin care să ne conformăm, gudurându-ne, feluritelor pretenții la modă?  

Și iată-ne la cea mai nouă propunere, între suspectă nesimțire și vădită ticăloșie: cadrele universitare să fie supuse periodic controlului psihiatric, obligatoriu. Vor urma probabil și cele medii, apoi educatoarele.  Ceva imund se ascunde: dacă propusa lege va fi aplicată, căci avem cohorte de psihologi mediatici și nu numai, mai puțini psihiatri cu competență medicală, nu avem însă atestatori „calificați” ai hărțuirilor sexuale în instituțiile de învățământ, decât dacă cineva trebuie „aranjat”, căci altminteri nu probele contează ci faptul că „nu dă bine” pentru… o instituție la înălțime; atestarea hărțuitorilor adică. Cert, legiuitorii nu-și pun problema că „nu tot ce (le) este permis este și onest”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *