Somn cât mai mult. Ceai cu adaos de
patru, cinci nuci. Doctorii spun că
lichidele ar trebui să mă vindece.
Și în decembrie era să mă duc.
E cum se spune: mi-am dezvoltat
alte simțuri. Pe întuneric,
mâinile mele-mpletesc
căi de acces. Uneori, prin pumnul
sărat, detașabil, alunecă un trenuleț
de argint. La celălalt capăt,
lumina moale, cuminte –
leșul ei alb, neînceput.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
