Virginia Woolf, Aventura lecturii. Eseuri alese

Editura Spandugino semnalează apariţia în colecţia „Perpetuo” a unei antologii din eseurile Virginiei Woolf, antologie intitulată Aventura lecturii. Pe copertă este reprodus un remarcabil portret al autoarei, realizat de pictorul Jacques-Émile Blanche în 1927.
Selecţia, traducerea în româneşte a celor 36 de eseuri, precum şi notele explicative aparţin Monicăi Pillat care semnează şi prefaţa la volum. În studiul introductiv, Monica Pillat subliniază importanţa autoarei britanice „ca teoreticiană a romanului modernist, dar şi ca ilustră practicantă a literaturii experimentale de la începutul veacului al XX-lea. În cheie postromantică, această artistă îşi apropie publicul prin empatie, dar face un pas mai departe, îndemnându-l pe cititor să devină judecător şi să-şi asume o răspundere egală cu a autorului pentru evoluţia ulterioară a literaturii. Virginia Woolf contează în acest sens pe reacţiile interlocutorului, stimulându-i creativitatea, incitându-l la dispute, dezvoltându-i spiritul critic. De aceea, expunerea temelor are un profund caracter interogativ, autoarea considerând că definirea poziţiei noastre în lume, în natură şi cultură se articulează prin întrebări tot mai asidue, iar nu prin răspunsuri reductive, prin deschidere, iar nu prin închidere în contur. În structurarea eseurilor, ce îmbină luciditatea cu lirismul, speculaţia abstractă cu ilustrarea metaforică, Virginia Woolf se dovedeşte a fi la fel de inspirată ca în celebrele ei romane Doamna Dalloway, Spre far şi Valurile. Rezonanţele, oglindirile şi răsfrângerile variatelor interacţiuni dintre eu şi lume, artist şi cititor, scriitor şi societate, prezent şi trecut se regăsesc în stilul inconfundabil al autoarei, în exprimarea arborescentă a ideilor, în ritmul luxuriant şi în melodia continuă a frazelor, ieşite parcă dintr-o singură suflare.”
Dacă în prima secţiune, intitulată Aventura lecturii, Monica Pillat a reunit 17 eseuri-manifest ale Virginiei Woolf privind principiile modernismului, în secţiunea a doua, La pescuit, ea a grupat un număr de 19 texte semnificative pentru modul în care scriitoarea şi-a ilustrat crezul poetic în cuprinsul portretului literar. Monica Pillat consideră că „tablourile literare din galeria celei de a doua secţiuni, pot fi privite atît ca imagini de sine stătătoare, cât şi ca părţi ale unui autoportret în mişcare. Virginia Woolf îşi vede personajul în termenii procesualităţii; în portretizare, ea pune accentul pe devenire, de aceea nu descrierea, ci dramatizarea este principala strategie de reprezentare. Pornind de la teoria viziunii fragmentare, alimentată de descoperirea realităţii interioare, de relativitatea percepţiei subiective şi de conştiinţa fragilităţii efemere, autoarea ne invită să privim lumea dintr-o perspectivă polemică, noncomformistă şi să participăm la spectacolul uman, eliberaţi de prejudecăţile şi constrîngerile impuse de rigorile academice.”
Volumul recent apărut are în „Addenda” o piesă de teatru mai puţin cunoscută, Freshwater , care şi-ar putea găsi în româneşte echivalenţa: «apă de roze», în sensul metaforic al unei conversaţii preţioase de salon. Se pare că Virginia Woolf a scris această comedie în 1923 şi a definitivat-o în vederea unei reprezentaţii care a avut loc în 1935, la Londra, în atelierul de pictură al surorii ei, Venessa Bell. Savoarea piesei e dată de ironia cu care Virginia Woolf atacă snobismul şi tendinţele estetizante, calamburul şi paradoxul wildean înflorind mai departe în mijlocul grupului Bloomsbury. Remarcabile sunt verva cu care autoarea ridiculizează elitismul de tip Bloomsbury şi naturaleţea cu care îşi parodiază propria formulă artistică.