În celălalt cadru mă pot întoarce la tine,
la soarele sprijinit de grilajul metalic.
E ceva aici,
despre care ne e greu să visăm,
un transplant de lumină
după care niciunul nu vom trăi.
Când îți curăț paltonul,
scutur un om de zăpadă –
suflarea ta îmi face mâinile albe.
Hai odată, te miști prea încet!
Merg în urma ta cu pași rari,
număr dalele învăluite de frig,
îmi imaginez
că am putea acoperi cu ele un spațiu.
În ritmul ăsta, numai la noapte vom ajunge acasă!
Înaintezi, cuvintele rămân în spatele tău,
în timp ce eu le răzuiesc în tăcere,
așa cum răzuiesc
o bucată de ciocolată neagră
pe tort.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
