O sală de arme

O sală de arme-i oglinda
În care mă uit potrivindu-mi
Armura pe trupul armarnic
Și coiful pe fața lividă.

Așa pot ieși în arenă,
Mimând vitejia și calmul,
În timp ce mă bucur că nimeni
Nu-mi bănuie încă declinul.

Și totuși când sunt din nou singur
Și -mi scot costumația de luptă,
Făptura ivită -n oglindă
E numai un zâmbet, de parcă
Și-a-nvins pe moment năruirea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *