Reverie

Când se apropie seara,
Din cartea necitită,
Încep să iasă fraze
Ce picură ca ploaia.

După un timp se-mbină
În paragrafe repezi,
Ce umplu încăperea
Cu șopot de pârâuri.

Apoi se-aude fluviul
Capitolelor ample,
Încetinind cadența
Poveștii curgătoare.

La capăt, te-nconjoară
O muzică de gânduri,
Necunoscute ție,
Ce scapă din oceanul
Închis între coperte.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *