În luna iulie a acestui an s-au împlinit 31 de ani de la moartea celebrului muzician argentinian Astor Piazzolla. A fost interpret, compozitor, cunoscător al muzicii clasice și veșnic îndrăgostit de tangoul argentinian.
Voi menționa câteva elemente din biografia lui, dar mai ales mă voi opri la acele lucruri pe care lumea le cunoaște mai puțin și pe care eu le-am aflat de curând, deși am fost întotdeauna admiratoarea muzicianului.
Piazzolla s-a născut la Mar del Plata, în Argentina, într-o familie de emigranți italieni. Când avea numai patru ani, în 1925, familia s-a mutat la Greenwich Village în New York, un cartier violent, plin de gangsteri, dar și de numeroși imigranți care lucrau din greu ca să-și câștige existența. Acolo, părinții lucrau de dimineața până seara, iar copilul a învățat să aibă grijă de el însuși. Acasă, așa mic cum era, el asculta discurile tatălui său, pe care erau tangouri celebre în acea vreme, dar și muzică de jazz și clasică, din care J. S. Bach era nelipsit. Astor a început să cânte la bandoneon, un instrument muzical specific tangoului argentinian, pe care tatăl lui l-a găsit la un magazin de amaneturi în 1929, când copilul avea opt ani.
Bandoneonul este un instrument bazat pe principiul suflării și aspirării de aer într-un burduf. Lumea îl aseamănă cu acordeonul, pentru că se mânuiește lărgind și compresând burduful. Dar puțini știu că bandoneonul este mult mai complicat, pentru că, spre deosebire de acordeon, unde același buton scoate aceeași notă indiferent de mișcarea burdufului, la bandoneon același buton produce note diferite în funcție de mișcarea de împingere sau tragere a burdufului. Deci aceeași claviatură scoate sunete diferite la mișcări diferite și, în plus, mâna dreaptă și mâna stângă au butoane diferite, ceea ce complică execuția. Practic, un muzician trebuie să învețe patru feluri diferite de poziții – două la fiecare mână și două la fiecare mișcare, pentru a obține sunetele dorite.
Faptul că bandoneonul este un instrument complicat nu l-a împiedicat pe Astor Piazzolla nu numai să-i învețe tehnica, ci să și ajungă, cu anii, cel mai mare bandoneonist din lume. De altfel, poate că e momentul să adaug faptul că în Argentina, la studioul unde s-au făcut înregistrările lui Piazzolla, s-a deshis de câțiva ani o școală internațională, unde tineri din toată lumea pot urma cursuri pentru însușirea execuției tangoului specific argentinian și tehnica executării lui la bandoneon.
Când Astor avea 9 ani, în 1930, familia a efectuat o scurtă vizită în Argentina, iar la întoarcere s-au mutat cu toții în cartierul Little Italy din Manhatan. În 1932, la 11 ani, Piazzolla a compus primul lui tango, La Catinga, apoi a luat lecții cu un elev al lui Rachmaninoff, care l-a învățat să cânte Bach la bandoneon.
În 1935 , la 14 ani, Astor a fost invitat de Gardel, un cunoscut specialist în tango, să participe la un tur cu formația sa. Tatăl nu i-a permis să plece, lucru care s-a dovedit a-i fi salvat viața, căci, în acest tur, Gardel și întreaga sa formație au pierit într-un accident de avion.
În anul următor familia a revenit în Argentina, unde Piazzolla și-a început adevărata carieră de interpret și compozitor. A lucrat cu diverse formații de tangouri, dar și-a continuat simultan și studiile de pian.
Spre 1950, după ce deja cântase tangouri cu ansambluri renumite, a abandonat bandoneonul și tangoul, și-a desființat propria orchestră și a continuat studiul pianului cu lucrări de Bach și Stravinsky. Totuși, muzica de jazz și tangourile rămăseseră pasiunea lui.
În august 1953, Piazzolla a compus o simfonie în trei părți pentru un concurs dotat cu un premiu renumit. Ea a fost executată la facultatea de drept din Buenos Aires și Astor Piazzolla a obținut premiul, drept care guvernul argentinian i-a oferit o bursă de studii la conservatorul din Paris, cu renumita Nadia Boulanger. Cu aceasta, el a studiat compoziția clasică și contrapunctul, care i-au folosit elevului în compozțiile ulterioare de tangouri.
La un moment dat, Nadia Boulanger, care auzise de măiestria cu care Astor Piazzola mânuia bandoneonul, l-a rugat să vină cu instrumentul ca să-l asculte și ea. După oarecari ezitări, Astor s-a prezentat într-o zi cu bandoneonul și i-a cântat Nadiei Boulanger tangouri. Când pianista l-a auzit, a afirmat cu tărie că în bandoneon se află, de fapt, adevărata personalitate artistică a lui Piazzolla și l-a îndemnat să revină la vechile pasiuni, tangoul și badoneonul.
Aprecierea Nadiei Boulanger a fost hotărâtoare pentru artist. Înainte de a părăsi Parisul, intrând în contact cu saxofonistul american de jazz Gerry Mulligan, la îndemnul acestuia, Piazzolla a înființat propriul octet, cu care s-a întors apoi la Buenos Aires. Tot atunci, Piazzolla a compus și înregistrat o serie de tangouri cu orchestra operei din Paris, el fiind solist la bandoneon.
Întoarcerea în Buneos Aires din 1955 a marcat începutul activității intense a lui Piazzolla în domeniul tangoului, care a durat până în anul dispariței sale, în 1922. Începuse deja să cânte la bandoneon stând în picioare. După mărturisirile unor prieteni, Piazzolla nu mai voia să stea jos, pentru că asta-i amintea de bunica lui, care ședea în permanență împletind cu andrele. Poziția stând ridicat s-a dovedit avantajoasă pentru sunetul bandoneonului.
Informații despre călătoriile, compozițiile, concertele și premiile obținute în viață și post mortem, ca și youtuburi cu muzica lui se pot găsi pe Internet.
Am dorit să aduc un omagiu acestui mare și unic muzician care a fost Astor Piazolla. De acum încolo, secretele compoziției și interpretării tangoului argentinian predate la școala internațională din Buenos Aires vor deveni, din fericire, averea artistică nemuritoare a întregii noastre planete.
În încheiere, o înregistrare din 1977, bandoneonul apare în minutul 2.37
Articol apărut în formă inițială în rev. Vatra veche 7 / 2023
