Cel care n-a murit

Cel care n-a murit se va întoarce
Din pivnițele spaimei la lumină.
Cu mintea fumegând va bate-n ușa
Colibei năruite de obuze,
Iar după un răstimp de așteptare,
Se va trezi intrând parcă afară,
Cu pașii înfundându-se-n cenușă.

Atunci, din nicăieri, schelălăitul
Unui cățel, pierdut printre ruine,
Îl va chema în curtea devastată
Și, fiind atât de singuri fiecare,
Se vor putea salva unul pe altul.

Un comentariu

  1. Liana Tugearu says:

    Chiar și în dezastrul total, sufletul poetei găsește un firicel de căldură sufletească

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *