MUSICA PURITAS DOMINICA (mister și aură divină… )

sunt calitățile definitorii ale compoziției lui Gregorio Allegri (1582-1652), preot al Vaticanului și reprezentant al Școlii Romane de muzică din Renașterea târzie: Miserere mei, Deus. Este o transpunere muzicală a Psalmului 51 din Vulgata ieronimiană. După audierea papală s-a decis, tocmai datorită celor două calități, să se interzică copierea și răspândirea lucrării, sub amenințarea excomunicării, interpretarea fiind admisă doar în Săptămâna Sacră la Vatican. Ca orice interdicție severă și aceasta s-a dovedit inutilă; în 1770 Mozart, aflat în vizită la Roma cu tatăl său, a fost dus la audierea divinei muzici pe care a memorat-o fără probleme, așternând-o apoi în scris (acasă, desigur). La doi ani după, era interpretată la Londra, englezii neavând oricum treabă de mult cu excomunicarea vaticană. Se pare că circula însă și înainte. MEMENTO: deși a compus o sumedenie de liturghii, concerte, preotul roman a rămas în istoria marii muzici doar cu această rugăminte adresată Divinității: Ai milă de mine, Dumnezeule! Vom începe cu corul de la Oxford New College, urmează apoi o vizualizare misterioasă și stranie. Dar tocmai în acest context sugerat încă de la început, o divină aureolare de la  genialul Ceaikovsky în Imnul heruvimilor. De la Gregorio la Piotr Ilici, o probă indubitabilă că Sacrul e în Muzică. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *