Filosofia leopardiană

Giacomo Leopardi s-a născut pe data de 29 iunie 1798 la Recanati, un orășel din Statul Papal. Este fiul contelui Monaldo și al marchizei Adelaide Antici. Tatăl provenea dintr-una din cele mai nobile familii ale zonei, iar mama era o femeie energică, devotată onoarei și averii familiei. În ciuda atmosferei rigide și distante impuse de părinți, Giacomo cunoaște bucuria de a le spune fraților săi povești plăsmuite de imaginația bogată alimentată de lecturi.
Sacrificiile economice, prejudecățile părinților și lipsa lor de căldură îl afectează pe Leopardi și vor reprezenta principalele motive de suferință.

Giacomo își începe educația sub îndrumarea abatelui Sebastiano Sanchini și a pedagogului don Vincenzo Diotallevi. Programul zilnic cuprinde studiul limbii latine, al teologiei și al filosofiei.
Cea mai mare influență asupra sa o exercită clasicii latini. De aici va rezulta ulterioara sete de glorie.

Întreaga sa viață se dedică traducerilor și scrisului.
Fără dubii pot spune că volumul Mici opere morale reprezintă una dintre cheile de boltă ale literaturii italiene moderne. Acesta cuprinde 24 de compoziții în proză, diferite ca structură unele de celelalte ce au la bază ironia și sarcasmul. De la un capăt la altul autorul înfierează lașitatea oamenilor ce preferă să se autoiluzioneze, în loc să privească în față cumplita realitate. În concepția sa, adevărul cel oribil își are originea în condiția umană.

Într-o scrisoare adresată tatălui său, Leopardi respinge cu desăvârșire micimea, aceasta reprezentând infernul pe care nu și-ar dori să-l traverseze :

Vreau să fiu mai degrabă nefericit decât mărunt, și mai degrabă să sufăr decât să mă plictisesc, cu atât mai mult cu cât plictiseala, pricină pentru mine a unei melancolii ucigătoare, îmi dăunează mai mult decât orice suferință trupească.

Viața, prin natura sa este durere, durere văzută și simțită doar de cei aleși, ce sunt capabili să cunoască adevărul. Pe aceștia nu îi va speria domnia adevărului, nu vor fi nici lași și nu se vor lipsi de curaj. Cu toate acestea, nefericirile vieții lor vor spori.
Pe alocuri, prin ochiurile țesăturii textuale transpare lirismul romantic. Autorul dă dovadă de extraordinare abilități lingvistice, iar varietatea stilistică a textului îl provoacă pe cititor.

Vom descoperi pe tot parcursul cărții dialoguri inedite, precum : Dialogul lui Hercule cu Atlas, Dialogul Modei cu Moartea, Dialogul unui Spiriduș cu un Gnom, Dialogul lui Malambruno cu Farfarel, Dialogul Terrei cu Luna, etc.

Dintre toate acestea, cel care m-a impresionat cel mai tare a fost Dialogul lui Torquato Tasso cu duhul său tutelar. Leopardi a fost un mare admirator al poetului și la un moment dat își notează următoarele :

În vremea cât mintea sa a fost bolnavă, Torquato Tasso a avut o închipuire asemănătoare cu aceea, faimoasă, a lui Socrate: adică a crezut, că vede din când în când un duh bun și prietenos și că poartă cu el discuții multe și îndelungate.

Într-adevăr, conversația dintre Tasso și duh este una amplă. Aceasta se sprijină pe un concept important în gândirea leopardiană și anume identificarea plăcerii cu fericirea. Duhul își aduce o contribuție importantă în cadrul dialogului. De multe ori este ironic, alteori este prezența lucidă ce dorește să-l lămurească pe poet cu privire la anumite aspecte ale vieții. Din punctul său de vedere, plăcerea nu este niciodată prezentă. Aceasta este trecută sau viitoare, iar omul este sincer cu privire la obținerea plăcerii numai în cazul în care se plasează într-un timp nedeterminat, abstract, ce-și pierde din concretețe.

Desfătările oamenilor sunt comparate cu pânza fină, rară și transparentă a unui păianjen. Aerul ce pătrunde prin ea este plictisul nostru. Cel din urmă reprezintă, de fapt, veșnica dorință de fericire, dar care nu a putut fi satisfăcută de plăcere.
În continuarea dialogului, vom observa nebunia poetului și zbuciumul afectiv. Tasso îi mărturisește duhului că o ceată de indivizi vorbesc toți laolaltă în interiorul său. Până și cel mai neînsemnat subiect iscă o larmă „între mine și mine de toată frumusețea”. În teoria Renașterii, boala de care se consideră că suferă poetul era melancolia, produsă de excesul de imaginație și acutizată la vremea apusului; astăzi am identifica-o cu depresia. Îndepărtarea de realitate prin vis și prin captivitate, plictisul, somnul sunt elemente care creează o atmosferă suspendată aparte în acest dialog.

Legătura dintre Tasso și Leopardi se remarcă și la felul în care cei doi percep gloria.

În cele 12 capitole ale studiului numit Parini sau despre glorie sunt eliminate toate posibilitățile de a obține gloria la care Torquato tânjea. Viața marilor scriitori este asemena morții. Atât scrisul, cât și gloria și plăcerea își află soluția numai în perspectiva morții. Totodată, poezia și filosofia săracă și dezgolită, așa cum o consideră Petrarca, vor cunoaște gloria numai în grupuri mici de oameni, limitându-se doar la aceștia. Pentru poet și filosof nu există un alt premiu decât următorul : renunțarea de a mai domina lumea exterioară. Întregul studiu nu este nicidecum o resemnare, ci se distinge printr-o reală forță.
În concepția leopardiană singurătatea este cea care întinerește sufletul și pune din nou la treabă imaginația. Atunci când va da cu ochii de alți oameni, individul uman va observa că este mai lipsit de ocupație. În momentul în care se desparte de ei, își va putea crea o lume numai a lui și va putea să aprecieze și să iubească viața.

În urma întâlnirii cu Leopardi, cititorul va putea remarca faptul că filosofia leopardiană rămâne de actualitate și îndeamnă la reflecție. De asemenea, se mai poate observa cum oamenii nu s-au îndepărtat de acele vremuri prezentate, învârtindu-se la nesfârșit în jurul ideilor celor pe care îi admiră. Pare că societatea actuală este o copie a societății de atunci. Este de dorit ca în drumul său spre desăvârșire, individul să-și găsească propriile cugetări de care să se agațe, câștigând ca cei de dinaintea lui cea mai importantă bătălie: bătălia cu timpul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *