Newton ne-a învățat că dacă determinăm viteza și momentul/locul unui obiect știm cu siguranța și în viitor ce viteză și ce locația va avea respectivul obiect. Este ceea ce se numește teoria deterministă din fizica clasică. Heisenberg, Bohr și mecanica cuantică ne spune că nu putem ști în același timp și locul dar și viteza unui electron după cum nu știm ce se întâmplă cu acel electron când nu este observat; îi cunoaștem locația sau viteza doar pe durata observației nu și ulterior pentru că dacă ne uităm a doua oară la electron îl găsim în altă parte.
Capacitatea de influență pe care o are mecanica cuantică asupra Gândirii în general (împreună cu neuroștiințele, de asemenea) este nețărmurită chiar dacă la acest moment al existenței noastre influența abia dacă se întrezărește. Cum este influențat nivelul macroscopic de ceea ce se întâmplă la nivel subatomic (mecanica cuantică) este încă o enigmă dar ceea ce este cert este faptul că cele două perspective teoretice (fizica clasică a lui Newton și mecanica cuantică) au efecte inclusiv în ceea ce privește teoria politico-juridică a Statului (a instituției juridice numite Stat național, unitar și indivizibil, cum zice Constituția României).
Din perspectivă conceptuală, Statul este un intermediar, un mijlocitor între interesele individuale ale cetățenilor și interesele colective ale celor mulți, în sensul că Statul are grijă ca interesul privat și individual al unui cetățean să fie protejat și garantat în același fel în care este proteguit și interesul colectiv/interesul public. Statul nu există pentru sine ci doar pentru cetățeni și în relația cu cetățeni, în condițiile în care conceptul juridic de drepturi și libertăți ale cetățenilor s-a ivit tocmai din nevoia de a limita forma de exprimare a puterii discreționare (nobilul a fost înlocuit de Stat). Drepturile și libertățile există și sunt o garanție a faptului că Statul nu este autonom, nu are viață de sine stătătoare dincolo de cetățenii săi, în condițiile în care acestea (drepturile) sunt cele mai relevante în relația cu Statul (cel puternic în această relație).
Activul patrimonial al cetățeanului din ziua de astăzi cuprinde deopotrivă drepturi și libertăți stabilite la nivel național, dar și drepturi ce-și au obârșia în acte normative de nivel internațional (CEDO, Dreptul UE, etc.). Diversitatea și generalitatea respectivelor drepturi și libertăți nu este de ignorat, fiind deopotrivă întemeiate atât în plan cantitativ dar și calitativ.
Teoria politico-juridică ce guvernează ideea juridică de Stat are la bază teoria deterministă din fizica clasică și anume aceea că Statul există pentru toții cetățenii săi, în sensul că atât mișcarea (relațiile juridice în care intră respectivii cetățeni) dar și locația (felul în care sunt guvernate respectivele relații) sunt cunoscute de către Stat atât în prezent dar și în viitor; Statul nu poate fi ignorat de către cetățean în niciun fel.
Nu există cetățean care să nu aibă relații de dependență cu Statul, care să poată fi uitat de către Stat. Există o relație continuă și neîntreruptă între Stat și cetățean, în sensul că cel dintâi este prezent în viața cetățeanului și când vrea și când nu vrea, și când poate și când nu poate. Ideea că Statul este responsabil față de fiecare cetățean în parte, în fiecare moment din viața acestuia din urmă, creează o vocație a putinței pentru Stat ce devine pe parcurs o neputință vădită (nu toate serviciile fundamentale pot fi oferite de către Stat în orice moment al existenței sale).
În temeiul acestei filosofii ce stă la baza Statului, cetățeanul are toate drepturile din lume mai puțin dreptul de a fi uitat, ignorat de către Stat atunci când niciuna din manifestările sale de voință nu pune la îndoială rostul Statului (cetățeanul respectă regulile aplicabile tuturor dar vrea să nu aibă legătură cu Statul dacă acesta nu este deranjat în niciun fel de existența cetățeanului).
Nu îndemn la anarhie, cetățeni fără acte de stare civilă, cetățeni ce nu-și plătesc taxele și impozitele, etc. Premisa fundamentală a acestei discuții este aceea că cetățeanul își îndeplinește toate obligațiile legale ce-i revin în calitate de cetățean, însă atunci când este vorba despre drepturile sale și modalitatea de exercitare a acestora, cetățeanul să aibă dreptul să aleagă dacă respectivele drepturi sunt exercitate prin intermediul Statului sau în temeiul dreptului de a fi ignorat de către Stat.
Astăzi autonomia cetățeanului este afectată de faptul că Statul este mijlocitorul acestei autonomii, în condițiile în care majoritatea drepturilor și libertăților pot fi exercitate doar alături sau împreună cu Statul.
Exemplul cel mai bun este acela al serviciilor de sănătate publică. Contribuțiile de sănătate au drept caracteristică esențială ideea că acoperă un risc ce se poate ivi în viața cetățeanului. Astăzi acest risc de sănătate este acoperit doar de către Stat, în sensul că trebuie neapărat să plătim contribuții de sănătate la bugetul de stat aceasta chiar dacă serviciile de sănătate publică prestate de către Stat sunt de o calitate cel puțin îndoielnică. Ideea de solidaritate socială (plătesc contribuții de sănătate pentru a păstra în ființă un sistem de sănătate ce poate fi prielnic și celor ce nu-și permit autonomia deciziei) nu subordonează caracteristica principală a contribuțiilor și anume aceea că acoperă un risc individual.
Dreptul de a fi ignorați de către Stat are la bază teoria din mecanica cuantică, anterior menționată, și anume aceea că Statul (Observatorul) nu poate controla în orice moment cursul electronului (cetățeanului) ci poate afla lucruri importante despre acesta (electron/cetățean) doar atunci când îl observă; în restul timpului (întrucât nu-l poate observa în mod necontenit) electronul/cetățeanul are autonomia sa, total străină de intervenția Statului/Observatorului.
