Arta fotografică în secolul al XIX-lea devine acel rău necesar profesiei de pictor, obligându-i pe aceştia să creeze noi aspecte de realizarea a unei opera de artă. Obiectivul are posibilitatea să observe şi să înregistreze atât întregul ansamblu, cât şi detalii, creând senzaţia unui tot unitar al cadrului surprins. În perioada impresionismului începe să se creeze o dispută artistică între creaţia pictorilor şi cea a fotografilor, fiecare încercând să-şi îmbunătăţească domeniul. Fotografii se inspiră din creaţii pictorilor, şi invers, fiecare încercând să-şi depăsească posibilităţile artistice.
Aparatul fotografic propune noi unghiuri de surprindere/cuprindere a peisajelor, a obiectelor. Fotografia îşi asumă responsabilitatea de a surprinde/ reproduce o versiune cât mai exactă a realităţii, fiind folosită în secolul al XIX-lea ca o modalitate de redare a cotidianului printr-o nota de expresivitatea, folosită la fotoreportaje care acoperă o gama variată de evenimente ale modernităţii.
Nadar (1810- 1920) (pe numele său real Gaspard-Félix Tournachon)începând cu 1859 aduce arta fotografică la un stadiu artistic, el se foloseşte de lumini și umbre pentru redarea trăsăturilor definitorii ale modelelor sale. Pentru el, simpla fotografie nu mai surprinde doar personaje inserate într-un cadru prestabilit, decorul devine un spaţiu aferent aproape fără importanţă, în care indivizii fotografiaţi devin importanţi. Iar fotografiile lui Nadar transmit atitudine de candoare şi detalii asupra personalităţii şi activităţii profesionale a fiecărui individ fotografiat.
Un alt fotograf francez care suprinde prin obiectivul fotografic realitatea franceză este Robert Doisneau (1912- 1994). Doisneau are un stil caracteristic de a fotografia jovial viaţa de zi de zi. De la imagini cu copii care se joacă, la personaje îndrăgostite,de lapeisaje, până la portrete, toate sunt subiectele preferate de Doisneau. Cu fiecare fotografie alb negru (de cele mai multe ori) realizată, Robert Doisneau suprinde într-o formulă poetică o stare de spirit, atitudinea sinceră a persoanelor suprinse. Pentru el, strada este arena de unde îşi preia subiectele.
Robert Mapplethorpe (1946- 1989) a fost un fotograf american, cunoscut cu predilecţie mai ales pentru fotografiile sale alb-negru şi subiectele erotice surprinse,subiecte care au dus la războaie culturale asupra conceptului de artă fotografică şi obscenitatea unei imagini supusă unei judecăţi de valoare non-artistice. Pe lângă controversele stârnite de fotografiile sale, Robert Mapplethorpe a realizat o serie de portrete, inclusiv portrete pentru celebrităţi, autoportrete, nuduri şi flori. În momentul în care discutăm de Robert Mapplethorpe este necesar să mentionăm şi relaţia personală şi profesională cu Patti Smith, el realizând o pleiada de fotografii cu cântăreaţa.
Cindy Sherman (1954)propune asupra fotografiilor sale conceptele de construcţie şi reconstrucţie a identităţilor, exprimareexagerată a stereotipurilor, prezentarea diversităţii tiparelor umane. În autoportrese costumează în personaje stereotip- casnică, seducătoare, îndrăgostită părăsită-, în celebrităţi, persoane excentrice, însă în aceste fotografii este sesizată artificialitatea scenelor, special propusă de artistă. Perucile nu sunt perfect aranjate, machiajul este exagerat sau necorespunzător pus, materialele pentru schimbarea fizionomiei nu sunt bine ascunse pentru a crea senzaţia de realitate. Cu fiecare fotografie Cindy Sherman suprinde modul artificial creat de definirea exagerată a unei noi identităţi şi artificialitatea dintre esenţă şi aparenţă.
Gerhard Richhter (1932)prin maniera în care realizează picturi conform regulilor fotorealismului şi prin abstractizare, propune o nouă variantă artistică de creare a operelor de artă. Gerhard Richter, spre deosebire de ceilalţi artişti vizuali prezentaţi în acest articol, nu vede fotografia ca un mod de exprimare estetică antitetică cu pictura. Pentru el fotografiile sunt surse de inspiraţie.Pe lângă picturile de mari dimensiuni realizate aidoma unor fotografii reinterpretate şi abstractizate, Gerhard Richter, de-a lungul carierei sale, propune şi intervenţii picturale pe fotografii deja existente. O fotografie deja realizată de aparatul foto devine suportul pentru viitoarepicturi semnate de Richter. Pentru el fotografia nu este un rău necesar meseriei de artist vizual, ci o oportunitate de a descoperi noi formule de creare a unui nou stil artistic.
Un exemplu de artist insolit, atât prin prisma parcursului său profesional, de la paznic la gropar, la muncitor, cât şi prin prisma lipsei de studii este Ion Bârlădeanu (1946- 2021), care a devenit faimos prin prisma colajelor realizate din imagini şi fotografii taiate din revistele comuniste. Pentru Ion Bârladeanu, descoperit în 2008, ca artist, fotografiile deja existente sunt forme de reinterpretare şi recompunere a unei opera de artă – colaj pop-art. Simple fotografii printate în revistele vremii, se transformăprin modul în care sunt aranjate de Ion Bârladeanu în părţi pentru definirea noii opere de artă. Fotografiile decupate, cartoanele şi lipiciul sunt materialele folosite de Bârlădeanu pentru a crea colaje de artă.
Mihaela Ion este manager cultural, curator, teoretician de artă și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține Cursul online de introducere în Arta Contemporană
Surse imagini:
https://www.robert-doisneau.com/en/portfolios/
https://www.wikiart.org/en/nadar
https://www.moma.org/artists/5392
https://www.gerhard-richter.com/en/
https://www.hartgallery.ro/artists/ion-barladeanu-11
