(se) întreabă cu țâfnă și pe un ton reprobator (justificat, s-ar zice la prima auzire) analiștii, politologii, mediaticii, flecarii, trăncănitorii et alii, „de ce Biserica noastră nu are o atitudine fermă și clară în problema covid – vaccinală???” De ce mesajul este întotdeauna în doi, trei sau nici un păr??? Un prim răspuns s-ar putea da pe filieră apostolică; agitația nu-și are rostul în nici o direcție „Căci de la El, și prin El și întru El sunt toate: glorie Lui, în veci. Amin.”(Romani, XI, 36). Prin urmare, că e rău, că e bine, sursa e Același. Biserica noastră fiind apostolică de la Andrei încoace, națională de la un punct, bimilenară (aproape…) deci strămoșească, drept măritoare, își poate aroga dreptul de a răspunde doar în fața Atotputernicului. Astfel mulțimea rămâne tăcută, chiar satisfăcută admirativ.
Iar acest lucru e posibil și datorită faptului că structura numită biserică a fost construită de indivizi foarte culți, foarte inteligenți și bine ancorați în realitate având și o clară viziune de viitor. Cu cât construcția e mai sofisticată, cu atât e mai inaccesibilă mintal mulțimii; probabil și conform principiului evanghelic „nu aruncați mărgăritarele în fața porcilor”, traducând îndemnul din Vulgata ieronimiană: nolite mittere margaritas ante porcos. Iar lucrurile e firesc să fie așa, altminteri structura nu ar mai exista demult. Abisul dintre marii Părinți și vulg e firesc de imens: unde s-ar fi ajuns dacă toată lumea își dădea cu părerea la finalul unei predici augustiniene, ambroziene …? Sau despre un tratat pe care nici nu l-a citit fie și din motive de analfabetism. Există desigur momente de eroare și în biserică începând cu cele apostolice, dar asta nu înseamnă că ele trebuie mărturisite; în acest sens versatul Ambrozie al Milanului (i-a dirijat și pe unii împărați romani cum a voit) subliniază direct despre lepădarea lui Petru: „nu găsesc undeva că s-ar fi mărturisit; am găsit scris că a plâns, culeg lacrimile sale dar nu citesc despre împlinirea vreunei datorii… lacrimile nu scuză vina dar ne fac un serviciu. Înțeleg de ce a tăcut Petru, adică de ce nu a fost lovit de urmarea vinei sale”. Evul Mediu duce mai departe divina speculație, pentru ca temelia structurii să nu aibă fisuri începând de al întemeierea apostolică : „Trebuie cercetat dacă nu cumva Petru și-a împlinit mai curând datoria plângând, decât mărturisindu-se, încât în aceasta să fi constat sfiala sau respectul pentru mărturisire… Dacă a fost însă reținut mai mult de sfiala pentru Biserică și nu pentru sine, acest lucru nu trebuie blamat”. Conștiința apostolică privește în viitor astfel că „desigur, știa dinainte că a fost hotărât de Domnul să fie întâi stătător peste mulțimea Lui, și de aceea se temea cu respect ca nu cumva, întreita lui lepădare, brusc, dată pe față, să ducă la zguduirea din temelii a Bisericii… Știa că Biserica i-a fost încredințată în mod deosebit lui de către Domnul când îi spunea: „iar tu, reîntors apoi, întărește-i pe frații tăi (Luca, XXII, 32)”.
În fond nemărturisirea petrină făcea parte, conform marilor teoreticieni, din planul divin; dacă „ar fi ajuns la urechile Bisericii îngrozitoarea lui cădere” generând respingeri de genul „nu vrem ca acesta să domnească peste noi” (Luca, XIX, 14) , „n-ar fi fost astfel respinsă cu ușurință alegerea dumnezeiască ce l-a așezat pe el spre a-și îmbărbăta frații, el care L-a părăsit primul?”. Mai direct spus, viitoarea șefie s-ar fi dus de râpă.
Concluzia marilor teologi, care îi absolvă pe urmașii apostolici – indiferent dacă sunt petrini sau andreeni, Ea trebuind să fie Una – este că „Petru s-a ferit să-și mărturisească păcatul, căci la vremea aceea Biserica era tânără în credință și lipsită de puteri; era nevoie de timp pentru ca virtutea lui Petru să fie dovedită prin propovăduirea săvârșită de el și prin faptele-i minunate”. Desigur, nu ne așteptăm ca ierarhii contemporani, chiar urmași apostolici fiind, să mai plângă cu sau fără motiv, dar e de reținut vorba ambroziană citată la început, despre lacrimile care „ne fac un serviciu” fie și actoricesc.
Cine are ceva împotriva celor citate până aici, să ia „legătura” cu magistrul Petrus Abaelardus (vezi Abélard, Etica, traducere și note de Dan Negrescu, Paideia, 1993) stabilit în așezământul Pѐre Lachaise alături de „prea înțeleapta Héloïse” (dacă e să-l credem pe brigandul Villon).
Cât despre supunerea ierarhilor doar în fața Atotputernicului, reiterez ceea ce i-am spus odinioară unui slujitor al altarului, preot adică, revoltat împotriva chiriarhului: în Biserică, armată și serviciile secrete te supui structurii necondiționat. Dacă nu poți, nu intra în nici una din ele; nu te obligă nimeni.
Revenind la Biserica noastră față în față cu vaccinul, tocmai apostolică andreiană fiind, ar trebui să arunce o privire la sora apostolică petrină: Sfântul Părinte Papa Franciscus s-a vaccinat neîndoielnic.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
