Ce mult aș vrea

În scris mă-ntorc și împing poarta,
Pătrund în curtea foșnitoare,
M-așez pe-o piatră, sub castanii
Ce-ncep să susure ca marea.

Casa tăcută se deșteaptă
Și pe ferestrele deschise
Ies razele mai multor glasuri,
Dar, ce ciudat…sunt înăuntru,
Deși acum mă uit de-afară
Și-n mine se adună pașii.

Ce mult aș vrea ca așezarea
Care învie în cuvinte
Să-ți țină cald cînd ești departe
Și ai rămas pe lume singur.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *