MUSICA PURITAS DOMINICA (furtuna…)

din marea operă nu se măsoară în litri pe metru pătrat și nici nu e anunțată de vreun cod meteo, iar aceasta pentru că e fie intimă, sufletească, fie suport pentru răul care va urma. Desigur, pe scenă, cu cât e mai explicit  reprezentată cu atât augmentează mesajul muzical. Vivaldi „spune” clar impetuosi venti i nostri affetti sono. în aria Siam navi allʹ onde algenti. O altă arie Agitata da due venti redă tot furtuna interioară, iar Sventurata navicella rimează nu întâmplător cu procella. Toate trei în interpretarea inegalabilă a temperamentalei Cecilia Bartoli acompaniată de vivaldienii de la Il giardino armonico, dirijați de Giovanni Antonini în cadrul unui program intitulat Viva Vivaldi!. Pe aceeași linie pastișa barocă The enchanted island de la Met; o ascultăm pe Danielle de Niese. La Verdi însă lucrurile iau o turnură dramatică; în Rigoletto furtuna înseamnă moarte. Să ascultăm și să vizionăm din filmul capodoperă al tragic dispărutului Jean Pierre Ponnelle. În fine, rămânând tot la Verdi, începutul capodoperei Otello  (la Scala sub bagheta lui Riccardo Muti) cel puțin la fel de furtunos precum compozitorul; aceeași furtună și  în Requiem-ul său, deloc liniștitor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *