Nefiind tacitolog, nici politolog, ci doar latinist, nu pot emite afirmaţii mirobolante, totuşi nu cred să existe un mecanism al parşivităţii în cadrul relaţiei conducere-cetăţeni (popor), pe care Cornelius Tacitus să nu-l fi sugerat măcar.
Ceea ce se întâmplă la noi, pentru a nu ştiu câta oară, se înscrie perfect în triada propuneri-zvonistică-realizare, exersată cu succes, până la un punct, încă de Nero, Caligula şi alţii (mult) mai recenţi.
Despre posibilele reduceri salariale și desigur iminenta sărăcire a Țării pe baze pandemice nu se prea vorbeşte, doar canalele străduindu-se să ne infecteze, după cum am mai scris: vin feluritele alegeri; cât privește posibilele concedieri fie și cu plăți compensatorii, decât să rămâi pe din afară, preferi să ai salariul diminuat chiar şi în următoarele şase-zece luni (cum informează zvonistica abilă a conducerii), ca o cutumă deja (aproape) firească. Dacă înainte de 1989 existau suspiciuni, discret întreţinute tot prin „munca de la om la om”, despre funcționarea unui minister al zvonisticii, e evident că şi acum există structuri specializate în aşa ceva: „timpurile sunt atât de molipsite şi de murdărite prin linguşire, încât nu numai oamenii de frunte din stat, care trebuie să-şi apere locul de vază prin slugărnicie… ci chiar numeroşi senatori se ridică pe întrecute spre a face propuneri care prin josnicia lor depăşesc orice măsură”, scrie Tacitus, acum 1900 de ani.
Ca atare, un banc, aparent revolut, îşi păstrează vigoarea: partidul şi guvernul hotărâseră ca toţi românii să se spânzure; în cadrul unor adunări populare (sau… băi de mulţime) li s-a explicat cetăţenilor despre binefacerile soluţiei cugetate de conducerea Statului; mirabil, un singur român şi-a permis să aibă o neclaritate interogativă: funia şi-o cumpără fiecare sau o dă guvernul prin sindicat??? (azi prin ONG-uri). Chiar dacă nici Europa Liberă, nici bancurile nu schimbau în fapt nimic în România, acestea din urmă reflectau, măcar din interior, o stare de fapt.
O altă propunere, din categoria zombi, cu reale șanse de reușită în cadru pandemic – nici nu se putea altfel – se referea și atunci și acum la reducerea numărul materiilor de la 13-14, la vreo 6 (şase); că din cele esenţiale rămân și vor rămâne religia şi sportul, nici nu ar fi de mirare, având în vedere procesul de prostire naţională practicat prin săritura peste cal chiar în absenţa animalului sau a aparatului patruped. În fond, dacă, după opinia unui fost președinte al Țării (noastre), nu are rost să înveţi despre antichitatea clasică atâta timp cât pe Herodot îl găseşti şi pe internet, ce rost au orele de religie atâta timp cât poţi urmări emisiuni profesioniste atât pe posturile de televiziune consacrate cât şi pe toate celelalte? Despre ura foştilor corigenţi ajunşi conducători și mediatici am mai scris, propunând iterativ ca fiecare, de la pigmeu la mare, să-şi facă publică foaia matricolă (clasele I-XII, facultate, masterat, doctorat, academie, etc.), fiindu-ne astfel mai clar de unde ni se trage lupta naţională împotriva învăţării, a școlii.
Un alt aspect vizează realizarea cetăţeanului mediu: idealul politicienilor conducători (de ieri, azi sau mâine) este cetăţeanul mai mult decât turmentat, cel de tip nou înainte de 90, dacă se poate tâmpit, adică incult până la sub intelectual, care să nu-şi pună nici un fel de probleme şi care să voteze în unanimitate; în acest sens instrumentul ideal este un sistem de învăţământ debil, în permanentă schimbare involutivă, până la reducerea la absurd. Se pune desigur solemn întrebarea: dar cine va mai conduce?? Evident, odraslele celor de azi (ei înşişi, în bună măsură, descendenţi ai celor de ieri), trimise la studii în străinătate, unele chiar pe urmele genitorilor, pe durată cât mai îndelungată, spre a reveni apoi întru fericirea norodului „cu chipul lor isteţ de oaie creaţă”, cum frumos spune Eminescu. Dar, mai evident este dispreţul faţă de cei de jos „care suspină de fantasmagoriile claselor superioare”, nota Titu Maiorescu la 1868, ceea ce înseamnă, încă o dată, continuitate. Lovind din nou prin indiferență în şcoală, preponderent în cea rurală, vor ajunge la desăvârşire „Plângerea poporului de jos şi ridicolul plebei de sus”, remarcate de acelaşi Maiorescu încă în secolul XIX. Cu cât prostia naţională este mai bine instalată, cu atât devine conducerea mai uşoară; şcolarizarea minimă suprapusă peste „uitarea istorică” specific românească, rezolvă în scurt timp problemele: câţi mai erau în viaţă dintre cei care apucaseră vremurile republicii? se întreabă acelaşi Tacitus. Esenţial este ca procesul demoliţionist să fie înfăptuit plenar cu persoane impostoare, activiști și mediatici; opiniile în media ifosardă aparţin cel mai adesea fie unor escroci trecuţi prin învăţământ în calitate de fii sau fiice, fie unora, asemenea acestora. Deloc întâmplător, cercetându-i (nu mai mult decât merită) vom constata că fac parte, cu unele lăudabile excepţii, tocmai din categoria celor „cu chip isteţ de oaie creaţă”.
Apoi, căinarea şi miorlăiala despre criza morală a poporului român reiterată, bineînţeles, de cele mai amorale personaje din societatea de azi (şi de ieri), se înscriu pe aceeaşi linie a mecanismului; tot reformând (i)moral poporul, ajungem la perfecţiune, adică la cei mulţi care cu mintea lor nu deosebesc cele ce sunt spre cinste de cele ce înjosesc, parafrazându-l pe acelaşi sumbru Tacitus. În esenţă, problema moralităţii e dezarmant de simplă: cine nu e cu noi în cuget și (ne)simțire – înainte de a ne fi împotrivă – e imoral.
Evident, lucrurile prezentate până aici au o voită tentă catastrofică, şi nu întâmplător: nimic nu e și nu va fi chiar atât de grandios (dar nici neglijabil), cetăţenii nu vor degenera de tot (gena romană rezistă de aproape două mii de ani, nu chiar de peste două mii cum cred unii…); concluzia va fi că avem conducători, dacă nu foarte inteligenţi şi neapărat rupţi de realităţile Ţării, totuşi nu atât de malefici pe cât credeau unii care, precum înainte de 1989, au înţeles greşit mesajul partidului, nestrăduindu-se să-l penetreze. Prin urmare, propunerile trecute prin zvonistică şi implementate cu partinică viclenie deloc neglijabilă, vor da rezultatul scontat: poporul e mulţumit că, în fapt, lucrurile nu sunt chiar dezastruoase, ba i se dă voie să creadă că „domle, n-a avut ăştia curajul s-o facă aşa cum voia ei…” (prin 1982 s-a zvonit o scumpire imensă a alimentelor; printre altele un pachet de unt urma să „crească” de la 8 sau 10, la 20 de lei; evident a crescut la 12 lei și a fost raționalizat). Cu alte cuvinte „boborul suveran” a fost și e pe poziţie. Conducătorii, chiar dacă n-au auzit de Tacitus, probabil nici de pe internet, dară-mi-te să-l citească, sunt la rândul lor mulţumiţi de funcţionarea mecanismului.
De fapt în asta stă problematica în discuţie: cu ani în urmă, la un cămin de bătrâni, l-am cunoscut pe venerabilul Josef Rosenfeld; era trecut de 90 şi fusese deţinut la Auschwitz timp de cinci ani; intrase printre primii şi ieşise printre ultimii. În ciuda vârstei era într-o formă de invidiat. Printre altele, mi-a mărturisit că supravieţuirea lui e în primul rând consecinţa unui hazard de esenţă divină, dar, în al doilea rând, rodul propriei înţelepciuni; era un ofiţer SS care îi anunţa în fiecare seară, la apel, că în dimineaţa următoare vor fi executați prin împușcare; noaptea unii încercau să fugă şi erau seceraţi la lumina reflectoarelor. Alții făceau infarct de teamă. Văzând că dimineaţa execuţiei în masă se tot amâna, domnul Rosenfeld ajunse la concluzia că, indiferent de bătăi, frig, foamete sau păduchi, important era, până la urmă, să nu fii împuşcat: „şi uite aşa au trecut cinci ani de chinuri dar cu o bucurie zilnică: nici azi n-am fost împuşcat”. Absenţa zvonisticii, de la un moment dat, a creat panică: „în ultimele săptămâni ofiţerul dispăruse, iar pe mine asta mă îngrijora, nu mai ameninţa nimeni, în schimb mureau de-ai noştri ca muştele de la bombardamentele americane…”.
Concluzia lui Josef Rosenfeld stă sub semnul lui semper ubique (mereu şi peste tot): „dacă accepţi relele mai mici de teama unuia suprem, poţi scăpa… dacă alegi să asculţi zvonurile şi le înfrunţi, ajungi „erou” peste noapte”.
De fapt, indiferent de opţiune, mecanismul trebuie să funcţioneze dincolo de bine sau rău.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
