Secolul al XIX-lea despre secolul al XXI-lea

Orlando Figes este, în ultimii ani, pentru discursul de tip istoric, una dintre cele mai pregnante prezențe în spațiul editorial de la noi.

Publicat la Polirom (cu precădere în excepționala colecție „Historia”, coordonată de Mihai-Răzvan Ungureanu), Figes aduce – original, riguros, remarcabil – ample perspective noi, mai ales cu privire la istoria Rusiei. „Europenii” – carte care are și un subtitlu („Trei vieți și formarea unei culturi cosmopolite în Europa secolului al XIX-lea”), totodată și cel mai recent titlu în limba română al istoricului britanic – iese, nu definitiv, din suita tematică la care am făcut trimitere mai înainte.

Cartea, în care sunt „topite”, impresionant, „tone” de documente, scrisori și alte materiale de arhive, are în centrul ei trei destine reprezentative pentru secolul al XIX-lea: Pauline Viardot, mezzosoprană și compozitoare, Louis Viardot, critic de artă, director de teatru și jurnalist, și celebrul scriitor rus Ivan Turgheniev. Opera acestora, viețile lor cu imensele ramificații & rețele de putere simbolică în care sunt cei trei implicați dau seama – un „mic în mare” – de cultura europeană a splendidului secol XIX, care impune Europa ca „unic model în întreaga lume”.

Deși e, direct, o carte despre ce s-a întâmplat acum mai bine de 120-130 de ani, „Europenii” e și o carte despre prezent. Chiar mai mult decât s-ar putea crede! Pentru că acea viziune – de cultură, de lume, de viață – pe care Orlando Figes ne-o limpezește folosindu‑se de cele trei „studii de caz” exemplare cu care lucrează „a dispărut odată cu izbucnirea Primului Război Mondial”. Un fapt – semnificativ – care ne îndeamnă, aproape explicit, să „citim” această carte și ca pe un document cu valoare de avertisment.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *