Timp

Orice clipă lasă în urmă umbra ei.
Soarele măsoară Timpul
și pe un pom și pe un copac,
permutându-le treptat umbra,
de la 12 până la cap.

Cine doarme sub un pom
fără ceas deșteptător,
știe când să se trezească
pe Timp sa nu-l amăgească.

Cine doarme sub copac,
alte obiceiuri are.
Dar cu siguranță știe
când e timpul de trezie.

Cine stă cu ceas la mână,
pauză de somn nu face,
într-o lume în care aude
doar sunetul de la ace.

Cine a pus hamul pe Timp?
și-l împarte cum îi cade
celor ce muncesc pe el
până la cules de roade?

Timpul scurs pe un ecran,
pe un ceas deșteptător,
sau pe unul de perete,
pe cadranul de la mână,
sau prin clinchet’ desuete,
așternut pe iarba verde,
ori pe pământuri secate,
nu e oare același Timp
pentru toți și pentru toate?

Timpul valoros nu este
doar prin științele exacte.

Timpul este prețios
pentru orice creatură
care și-a fixat venirea
direct prin Mama Natură.

Unii întârzie obraznic
la întâlniri pre-agreate.
Și au impresia că ei
sunt cu Timpul ca c-un frate.

Dar pe frate de-l iubești
Nu întârzi mișelește
la orice întâlnire puneți,
Doar pentru că te iubește.

Unii cred că Timpul lor e cu mult mai important
decât timpul altora ce se zbuciumă-n neant.

Alții cred că le cuvine Timpul
să și-l însușească,
pe diverse căi străine,
doar părul să nu le-albească.

Timp!

nu spui nimic?
Tu te uiți la toți și toate,
Dându-ne tuturora dreptate!

În puterea ta se simte
cum adormi și tu un pic,
ca să uiți cum alții cred
ca ești la degetul lor mic.

Și vibrezi în unde tari
când paharul dă de vârf,
să le arăți că un mister
se păstrează ca pe-un sfânt.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *