Tunete (fragment literar)

Deși în general sunt un om sănătos, încerc să-mi dau seama de ce am atâtea dureri de cap. Le am din copilărie și-mi amintesc că din grădiniță luam nurofen cu o pipetă, țin minte gustul puțin amărui dar plăcut, micile înțepături pe care le simțeam în esofag, privirea îngrijorată a mamei, închideam ochii și mă culcam liniștit. Cu timpul s-au întețit. În plus, iau naștere în diferite forme, surpriza fiind un element-cheie. Unele apar în lobul occipital, altele în cel frontal, în tâmple, în spatele ochilor și atunci îmi vine să iau o lingură din bucătărie și să-i scot. Mai ales că norii căprui ai irisului încep să se disipeze, cred că de la vânt, iar albul sclerei devine palid ca un bec ieftin. Sunt din ce în ce mai obosiți, și toată lumea fură puțină culoare din ei. Nu primesc la schimb nici măcar un bastonaș, pe care să-l agăț de o arteră ciliară ce stă să explodeze. Poate din cauză că mă implic emoțional în orice și cu oricine, toți oamenii sunt egoiști, dar diferența constă în nivel. Asta e cea mai mare diferență, care nu e înțeleasă. Mergând pe drumul suferinței, îmi amintesc că preludiul migrenelor cu aură e spectaculos pentru puțin timp, până când dispare semiluna formată din mici fulgere care îmi acoperă o parte din câmpul vizual. Aștept să aud primul tunet care prevestește o zi întreagă de chin, uneori două sau chiar trei, iar apoi încep durerile, greața, căldura insuportabilă, frica, senzația că am o mică glandă sub creier care produce smoală încinsă și-mi umple toată cutia craniană. Nu înțelege nimeni care sunt cauzele exacte, dar după multe controale am aflat că măcar nu e vreo boală nasoală, sau mai bine n-ai fuma, pe lângă asta ar fi recomandabil să nu te mai stresezi atât, nu te mai gândi nonstop la ce se poate întâmpla, în legătură cu ce? În legătură cu tot. Cum spuneam, durerile încep ușor, nu mă bruschează, mă lasă să mă gândesc la ce va urma și parcă le aud uneori cum chicotesc știind prin ce trec. De multe ori mi s-a zis să nu mai iau atâtea pastile, că m-am obișnuit și de aia îmi revin atât de greu. Dar compensez, fac câteodată sport, mănânc sănătos, beau doar ocazional și nu mă droghez, fumez relativ puțin, alerg în roata hamsterului. Pe ambalajul viermilor de făină pentru rozătoare scrie că ajută circulația sangvină, și nu am ce să le reproșez, chiar sunt buni la gust, dar tot descopăr că am tensiunea mică. Când furtuna își atinge apogeul, iar dendritele neuronilor încep să se rupă zgomotos ca niște coarde ruginite de chitară, nu mai sunt în stare să fac mare lucru. Corpul începe să fiarbă. Vorbesc rar și încet ca un bolnav ieșit din operație, privirea devine fixă, respir pe gură, corpul amorțește și gesturile sunt lente, nu pot să mănânc, să citesc, să dorm, drumul către baie devine interminabil, ca să ajung în bucătărie mă sprijin de pereți, ascult pocnitul plăcut al fiolei de algocalmin sau fâșâitul țiplei cu pastile de nurofen. Paralizat în pragul iadului, pot doar să-mi amintesc de vremurile când nu simțeam că mi se topește o bucată din creier, fiindcă restul de amintiri necesită puțin efort și situația se poate înrăutăți. De obicei medicamentele își făceau efectul în 10 minute, dar mi se pare că de la an la an se mai adaugă câte un minut, două. Astfel am ajuns să aștept mai mult de jumătate de oră până să-mi revin puțin. Uneori sunt nevoit să iau analgezice de mai multe ori în aceeași zi, deoarece chinurile par să se ascundă în spatele valurilor de sânge ce se ciocnesc în arterele cerebrale și reapar după câteva ore.

Măcar nu-mi pot auzi vocile în acele momente. Un moment de liniște. Gândurile se opresc în loc. Deși mă simt rău, nu înțeleg și nu-mi dau seama despre cine se tot vorbește într-o sală imensă cu pereți de smoală, cine nu-i bun de nimic, cine e urât și slab, cine nu știe să-și exprime sentimentele cu voce tare, cine are apucături isterice atunci când nu trebuie, cine are probleme de încredere și așteaptă ziua în care nimeni nu va mai vorbi cu el, vă implor să-mi vorbiți căci eu nu știu cum, din fire sunt taciturn, și, în plus, mă doare foarte rău capul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *