Secționa nesfârșitul

În amintirea aceleiași Simona Croitoriu

O priveam.

Era la concert.

Fisuri lungi.

O imagine cu pudră prăfoasă.

Niciun semn pe față.

Greu de descris

În întunericul sălii.

Un prezent

Fără prezent,

În partea zilei de mâine.

Lumina cădea pe colțul gurii ei,

Pe brațe.

O peliculă decolorată.

Un simțământ comun

De abandon

În corpul muzicii,

Până când  pereții, ușile

Se oxidau de atâta frumusețe,

Ce unifica depărtarea.

Dispariția.

Steaua polară

Înfiptă -n piept..

În toate obiectele din jur.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *