Echilibru variabil

Dezvăluire a unui story existențial fascinant, proaspătul dialog la care Robert Șerban îl invită pe Ciprian Radovan („Electrochimie și picturăˮ,editura Brumar, 2021)cuprinde evocări cu lumina în schimbare, confidențe vibrate de umor, zone de convicțiune estetică. Sub hașura interogativă, figura reputatului pictor-savant se detașează din panorama „emulației culturale timișoreneˮ a deceniilor șase-opt și ocupă centrul de interes al unor perspective dilematice : raportul știință-artă, chimismul culorilor, întindere tematică și rost. Ceea ce îi conferă cărții o amprentă adâncă este, neîndoielnic, calitatea și diversitatea rețelei sale dubitative, care atrage reacții pe măsură. Revenirea frecventă a scriitorului-explorator  Robert Șerban(cunoscut ca și critic vizual cu studii temeinice de Istoria și Teoria Artei)la întrebări „tehniceˮ și la rolul de conaisseur rafinat al faptului artistic pare să consoneze cu întoarcerea fațetei de om de știință a interlocutorului în ipostaza de plastician eminent.

 

În oglinda paginii, domnul Radovan își recapitulează viețile divergente : itinerariul de „cercetător cu numeroase studii și brevete de invențiiˮ și universitar emerit, specializat în electrochimia manganului și în tratarea apelor, respectiv traseul de pictor autodidact, prezent pe simezele mai multor continente. Cu această ocazie, conlocutorul se bucură să își verniseze ,„muzeul imaginarˮde sub pleoape(lucrările lui Monet, Ciucurencu și Wols, Van Gogh, Horia Bernea, Paul Neagu),și să își răsfoiască vârstele creației : etapa „de efervescență și acumulăriˮ, influențată de arta populară românească și ilustrată în prima expoziție oniric-abstractă care a „trezit atenția autoritățilorˮ, stadiul „purificării cromaticeˮ psihedelice și a jocurilor „parietal și spațialˮ, faza „figurativului nostalgic, privit de străini ca un expresionism – suprarealist originalˮ, de respirație retro-Secession, momentul „componentelor ambientale mistic-vegetaleˮ,„faza liric-abstractăˮ. O permanentă aspirație spre sinteză a unei structuri analitice, ale cărei investigații în „logica sentimentelorˮ s-a materializat în sute de cronici și de texte estetice.

De la distanța contemporaneității, aventura sa biografică pare străbătută de o discretă linie de fuziune care apropie culorile complementare ale artei și științei, un filament al pasiunii care năzuie spre clipa cea limpede, spre Echilibrul contrariilor exemplificat prin lucrarea „Migdal înfloritˮ (Van Gogh), „pictată dintr-o dată, cu o continuitate emotivă și  cu execuție totalăˮ.

Suplimentar valorii sale documentare și artistice, volumul mai deține o calitate remarcabilă. Evoluția posturii locutorilor și profesionalismul lui Robert Șerban ridică genul neutru al interviului la înălțimea unui discurs cinetic, al cărei contrabalans îi pune în valoare pe ambii participanți. „Electrochimie și picturăˮ se prezintă ca o sculptură cinetică literară, care exprimă nu doar jocul de echilibre din viața și opera lui Ciprian Radovan, ci și plutirea nedeterminată între luciditate și afect, care ne caracterizează existența fiecăruia dintre noi.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *