?

Relativ recent am audiat dintr-o poziție neutră, nefiind conducător auto de nici un grad sau categorie, o dezbatere difuzată fm despre cauza accidentelor rutiere mortale din Țară. Ceea ce m-a intrigat ca non șofer a fost faptul că s-a pornit și accelerat pe două posibile situații: pe de o parte evident Statul e de vină că nu construiește mai multe autostrăzi (adevărat dar nu suficient), pe de altă parte culpa e și a șoferilor indisciplinați (la fel de veridic, din păcate). De amintit că, spre pildă, în țara cu cele mai multe și bune autostrăzi, locomotiva Europei, cele mai numeroase accidente mortale au loc pe autostrăzi, din cauza tembelismului șoferilor generat de inexistența unor restricții de viteză dar și prin „exploatarea” șoferilor de TIR. 

Povestea cu construcția de autostrăzi la noi începe să se învechească pentru că în mod cert totul e un aranjament; dacă șoselele Imperiului Roman trezesc și azi admirație și uimire, e pentru că lucrurile erau foarte clare: de la proiectare la execuție totul era în sarcina armatei romane, nicidecum a sclavilor sau a civililor; exista și o verificare permanentă a folosirii fondurilor din aerarium Saturni, iar ceea ce numim azi deturnare de fonduri – foarte rare cazuri atunci – aducea cu sine pedeapsa capitală, căci viae erau obiective strategice imperiale  și nu propagandă electorală sau obiect de licențioase… „licitații”. Exista și un curator viarum, înalt funcționar  imperial care supraveghea starea drumurilor publice; era bine pentru el să nu greșească spre a nu da seamă imperatorului sau Senatului. Nu avea culoare politică. Cele arătate până aici nu sunt idealizarea unei realități revolute căci dalele de atunci pot fi călcate și azi în multe locuri ale Imperiului, cu sfială și mirare. De adăugat și că unele supraviețuiesc în autostrăzile de azi; un studiu de specialitate din ani 70 ajungea la concluzia că o serie de autostrăzi sunt proiectate pe traseul unor foste viae Romanae, probate ca soluții optime, mai ales în teren accidentat (munți, văi) ca și apeductele; procedeul în proiectare și execuție, creasta militară, viza media între vale și culmea învecinată. Apeductele rămase până azi, peste care treceau  viae sunt cele mai serioase probe că șoseaua nu „se lăsa”. 

Mai problematică este însă la noi atitudinea șoferilor, mai mult sau mai puțin profesioniști, iar aici trebuie să facem o distincție clară: una este să provoci un accident în deplină conștiință dar și neatenție la același nivel (vorbesc din proprie experiență de victimă), ceea ce e într-adevăr un accident etimologic, accidens, adică neprevăzut, întâmplare nefericită, nedorită, regretată chiar, după cum alta e să conduci beat, drogat sau nesimțit doar pentru că „cineva”, ești fiul cuiva,  jumătatea cuiva, sau mediatic impertinent, toți aceștia apăsând pe pedală până la crimă. 

Regretabil, dar în amintita difuzare fm, nimeni nu a pus problema adevăraților criminali de șosea pentru care însă vina supremă o poartă justiția europeană în general, cea din Țară în special. Cu ani în urmă soția unui poet politician a ucis pe șosea trei persoane, dintr-o spulberare; a primit doi ani cu suspendare; evident regretele au fost imense și inutile ca în finalul din Othello. Bănuim că șofează în continuare cu același aplomb sanguinar. În aceiași categorie se încadrează un alt multiplu criminal care după regrete și o recluziune penibilă, a revenit cu un zâmbet tâmp pe ecran la locul de muncă, fiind mediatic; emisiunea trădează un umor discutabil dar specific criminalului lipsit de conștiință și condamnare; de adăugat și aici că poliția și-a făcut datoria (nefiind pe placul media!) arătându-se în raportul constativ că „accidentul cu victime s-a produs exclusiv din vina…” (toate sunt nomina odiosa). Precis șofează în continuare intrând pe contrasens cu aceeași satisfacție criminală. Dar cel mai „spectaculos”  prin „evadare”, deși putea liniștit să-l țină în Țară  tăticu, e criminalul juvenil de bani paterni despre care am  scris la momentul crimei; băut, drogat, cu viteză necontrolată, a ucis un nevinovat; nu numai că încă nu a fost judecat și condamnat, dar nici nu are cum, deși se poate și in absentia, fiind plimbat pe bani grași prin spitale de dincolo. 

Deci cum ar fi ca între șosele și șoferi criminali să interpunem justiția adevărată??? Conformă adică principiilor… juridice clasice: De iure et facto, conform cu legea și cu fapta, Inde datae leges ne firmior omnia posset, legile au fost elaborate pentru ca cel mai puternic să nu poată face ce vrea; și totuși se întrebau uneori și cei vechi La ce folosesc legile fără moralitate? (Horatius) sau Ce pot face legile unde domnește numai banul? (Petronius). Oricum, răspunsul nu e în dezbaterile mediatice, fie ele și cele mai importante din Țară dacă e să-l credem pe realizator. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *