O hartã

Am desenat în timp o hartã
Cu locurile mult iubite
Care-mi chemau odatã paşii:

Grãdini cu casele ascunse
Pe sub ghirlandele de frunze,
Strãzi rãcoroase şi domoale,
Cu trecãtori umblând agale
Sub bolţi de ramuri împletite,

Scrâşnetul porţii, curtea lungã,
Mireasma de liliac, glicina
Învãluind acoperişul,
Iar înãuntru, ceaşca, ceaiul,
Zâmbetul gazdei, conversaţia
Brodând în aer o dantelã…

Atâtea fiinţe fãrã seamãn
Şi aşezãri fermecãtoare
S-au fãcut una cu pãmântul!

Pânã la urmã de pe hartã
S-a şters treptat întreg desenul,
Lãsându-mã cu foaia albã.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *