Spun gurile rele că, uneori, nava te primește îmbufnată, ca o amantă neglijată prea mult timp. Prostii! Nu mi s-a întîmplat niciodată.
Nici în seara zilei de 11 octombrie la 19:00 ora locală, în portul Montreal, cînd am regăsit-o gata pentru a ne relua jocul, cunoscut numai de noi, cu micile noastre secrete, desfășurat în largul mărilor și oceanelor, departe de ochii curioși ai neofiților.
Ne-am desprins de chei la ora 23:00, lăsând la pupa luminile portului , după zece ore treceam travers de Quebec (orașul vechi) urmând meandrele St Lawrence, la gurile căruia am debarcat piloții, cei care ne ajută să navigăm ape necunoscute și foarte ostile cîteodată, și acum ne continuăm drumul pe lîngă coastele canadiene.
Vă mulțumesc pentru apreciere și încurajare. Sper să fiu la nivelul exigențelor. Ma văd nevoit să îmi cer iertare pentru o inadvertență: zicerea din final nu aparține unui amiral american(Grace Hopper) ci lui John A. Shedd.
https://quoteinvestigator.com/2013/12/09/safe-harbor/#more-7781
Mult succes! Suna foarte interesant ce ne povestiti!
Nu știu dacă nava e ca o amantă îmbufnată, dar știu că marea, oceanul este ca o amantă pe cât de frumoasă pe atât de imprevizibilă trecând de la îmbufnări negre la blândeți albastre cu o nonșalanță de speriat. Admir casta marinarilor, ce pot iubi o astfel amantă ce umbrește reputația Văduvei Negre de departe cu albastra i rece nepăsare ,cu munți de apă pe post voaluri ale imensei ude rochii, ce pot înghiți o navă cu tot cu pețitorii ei vremelnici. Sincer iubesc marea ,mi-ar fi plăcut să fiu marinar cândva dar acum după ani și ani îmi dau seama că ar fi fost o amantă peste puterile mele, de aceea vă admir meseria.
Mă bucur de acest început de jurnal! Cred că mulți dintre noi sînt fascinați de viața de marinar, de căpitan de navă, de zilele și nopțile echipajului, despre legendele locurilor prin care treceți…Poate ne spuneți și povești de viață referitoare la oamenii din echipaj…Eu, unul, sînt convins că, după cîteva voiaje va ieși o foarte interesantă carte..