La Bord – un (alt)fel de jurnal. Cu Vremea ajungi, într-un fel, la un compromis

Odată așezați la drum ne-am apucat, profesional, să facem ceea ce știm mai bine: cărăușie.

Transportul și livrarea mărfii in condiții optime și la timp. Ușor de zis dar nu, întotdeauna, și de realizat atunci cînd Natura are, cu totul, alte planuri. Vremea, ca sumă a tuturor fenomenelor meteorologice și a diferitelor stări ale mărilor și oceanelor, este cel mai strașnic soldat al ei.

Și, de parcă nu ar fi de ajuns, pe lîngă natură, te confrunți cu un alt inamic, nevăzut, un monstru ce te roade lăuntric: Sinele.

Cu Vremea ajungi, într-un fel, la un compromis. Nu-i stai prea mult în cale și ea îți lasă drumul liber. Mai greu te înțelegi cu dorul. El se hrănește, hulpav, din spațiul așezat între tine și cei dragi și din dorința crescândă de ai avea, sau a le fi, aproape.

Pe măsură ce timpul curge, monoton, oceanul se micșorează văzînd cu ochii, apa se împuținează și, aparent din senin, de dincolo de orizont, se ițeste pămîntul.

Schimbăm, într-un fel, paradigma. Nu este în firea noastră roca solidă, fermă. Ne descumpănește. Fluidele formează mediul nostru confortabil. Aș putea zice, dacă îmi este permis, că, înlăuntrul lor, ne simțim ca „peștele în apă”. Portul este interfața între cele două medii, între cele două lumi.

Fiecare „atingere” a uscatului este ca un nou început. Bați la poartă și ți se deschide, parcă, un nou univers. Alți oameni, alte obiceiuri.

Maghreb-Jorf Lasfar, Maroc.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *