Dicționar de termeni cioranieni, vol I și II (coordonatoarea: Simona Constantinovici)

Catalogat ca fiind un filosof care cultivă nihilismul, Cioran ar putea fi reinterpretat, pornind de la ponderea pe care acest concept, viaţă, îl deţine în textele sale. Prezenţa lui în text înclină balanţa spre două concepte tangente, om şi individ, spre trăirea directă, spre existenţialism. Dar viaţă este şi conceptul pus în relaţie constantă, de contrast semantic, cu alţi termeni, precum moarte, suferinţă ori durere. Textul cioranian îşi menţine, prin acest fapt, latura sa paradoxală. Filosofia sa este una a paradoxului, în care conceptele îşi estompează, rând pe rând, substanţa, cedând locul tăcerii. Între cuvânt şi tăcere se ţese o punte subţire, de sens iluzoriu: „Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitată a tăcerii, deoarece în oboseli toate cuvintele îşi pierd semnificaţia şi bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorităţi vide, în vibraţii iritante şi în sunete exasperante. Toate conceptele se diluează, toate expresiile tari se atenuează, tot ceea ce vorbeşti sau asculţi se dezgoleşte într-o nuditate stearpă şi respingătoare.” (Emil Cioran, Pe culmile disperării).

-Simona Constantinovici

Fișă de dicționar:

SUFLET (669), suflete, s.n. Lat. *suflitus (< suflare). Lexem dominant, aflat în centrul gândirii cioraniene, asemenea unui far semantic, o substanță alcătuitoare, inconturnabilă. Apare în sintagme nominale, de tipul: fondul sufletului, suflet nevinovat şi îngeresc, putregaiul sufletului meu, vidul acelui suflet omenesc, suflet cu amoruri ratate, sufletul unui sfânt, aromele sufletului, adâncimile sufletului tău, sufletul meu, sufletul nostru, sufletul vostru, descompunerea voluptuoasă a sufletului, contradicţiile irezolvabile ale unui suflet, singurătăţi în suflet, locurile neumblate ale sufletului, flăcările disparente ale sufletului, sufletul primordial al României, suflet sceptic, suflet național, vibraţiile sufletului, pustiul sufletului, suflet în la major, dangăt de clopot spart în suflet, urmele sufletului, simplă modă a sufletului, sufletele ușoare, suflet omenesc, sufletele atinse de scârba consecutivă cunoaşterii şi saturaţiei, nesfârşitul oceanic al sufletului, muzica inconştientă a sufletului, incurabilul nocturn al sufletului, ecuatorul sufletului, aspiraţia nocturnă a sufletului, nivelul sufletului, suflet nebun şi vast, sufletul unei catedrale, atâta risipă de suflet în parfumuri, cheltuielile sufletului, suflete rănite, vagul sufletului, substanța sufletului, para sufletului nostru, tronuri ale sufletului, jăratecul sufletului, mobilierul vechi al sufletului, pacostele incurabile ale sufletului, cutremurul sonor al sufletului, sufletul golului, structura schizoidală a sufletului romantic, exigenţe romantice ale sufletului nostru, ascunsele încăperi ale sufletului, suflet muzical, extazul sufletelor muzicale, expansiunea sufletului spaniol, suflet de călău mesianic, pătat de sânge şi de cer, suflet naiv, blând şi cumsecade, suflete delicate, răul insular al sufletului, zdrențele sufletului, drojdia sufletului, suflet de poet etc. ”Nu este absolut nimeni care în fondul sufletului să nu aibă un regret – oricât de palid şi de indecis – după durerea şi boala de care a scăpat.” (I, 97); ”Exaltarea şi vagul în iubire răsar dintr-o presimţire şi dintr-o prezenţă nereflectată în suflet, iraţională, a vieţii în genere, care creşte în tine la paroxism.” (I, 112); ”Mizeria, ca şi boala, nu duce, la un suflet nevinovat şi îngeresc, la o umilinţă curată şi pură, ci la o umilinţă veninoasă, rea şi răzbunătoare, la un compromis ce ascunde răni şi patimi chinuitoare.” (I, 127-128); ”În cea mai fulgerătoare alternanţă să crească şi să moară viaţa din mine, în ritmul cel mai trepidant să se deschidă florile şi să strălucească putregaiul sufletului meu.” (I, 145); ”Iubirea de oameni din suferinţă este vidul acelui suflet omenesc, între tot şi nimic, întocmai cum într-un suflet cu amoruri ratate numai donjuanismul mai are un sens.” (I, 154); ”(…) sufletul unui sfânt seamănă unei mări părăsite, în care încape orice.” (I, 182); ”Căci suavitatea melancoliei este ca o floare parfumată care împrospătează aromele sufletului.” (I, 211); ”Dacă am putea oricând să facem din sufletul nostru o convergenţă de elanuri ca o fântână săritoare, depresiunile şi bolile ar fi eliminate spre periferia fiinţei noastre.” (I, 232); ”Întristat este sufletul meu în lumea în care oamenii trăiesc spre a se face nefericiţi unii pe alţii.” (I, 243); ”Căci nu se poate iubi lumea lui Mozart, dacă în adâncimile sufletului tău n-o regăseşti. (…) Atâtea suflete trăiesc cu sfârşiturile altora, neştiind unde să-i caute începuturile, aurorile.” (I, 258); ”Arde-mi tălpile când vreau să-mi îngrop sufletul şi străpunge-mi inima când e dulceagă. (…) Ţie-ţi încredinţez sufletul meu, singurătate, şi-n tăriile tale aş vrea să-l îngrop.” (I, 270); ”Mila fără determinante din afară, dorinţa nesfârşită de a te milostivi, de a te pierde într-un act de caritate, vibraţia aceea înăbuşită a sufletului…” (I, 285); ”N-aţi simţit niciodată acel moment al primei confuzii, în febra iradiantă a corpului şi a sufletului vostru?” (I, 289); ”Ca o primăvară sau ca o toamnă, ne destramă ea (muzica – n.n.) sufletul şi corpul.” (I, 297); ”Dar descompunerea voluptuoasă a sufletului sub cerul vast al primăverilor este chemarea amintirilor.” (I, 300); ”Tensiunea, gradul şi nivelul unei gândiri purced din antinomiile ei interne, cari, la rândul lor, derivă din contradicţiile irezolvabile ale unui suflet. Gândirea nu poate rezolva contradicţiile sufletului.” (I, 307); ”Şi sunt singurătăţi în suflet pe lângă care trece sufletul însuşi.” (I, 328); ”Şi viaţa ta să fie un drum pe locurile neumblate ale sufletului.” (I, 341); ”După ce ai pierdut ultimul element şi ţi-ai lichidat sufletul, să-ţi refaci, din neantul consecutiv sfâşierii, rezistenţa şi să triumfi pe dărâmăturile tale.” (I, 368); ”Eternitatea nu se înţelege cu categorii eterne, ci cu flăcările disparente ale sufletului.” (I, 383); ”Ce este pozitiv şi creator în sufletul primordial al României ne va mâna înainte, oricâte obstacole vom întâlni.” (I, 451); ”Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structural presupune izvoare secate, sterilităţi originare.” (I, 456); ”Fatalitatea creşte din suflet şi rămâne în marginile lui.” (I, 479); ”Un mesianism ajunge să aibă corespondenţe practice atunci când pleacă din realitatea permanentă a sufletului naţional.” (I, 615); ”Acele tonuri la cari participăm cu toate vibraţiile sufletului dispar în vid, împreună cu energia participării noastre.” (I, 627); ”Pustiul sufletului este atât de mare şi progresiunea lui atât de inexorabilă, că nu e posibilă o rezistenţă cotropirei lui neîndurate.” (I, 633); ”Va fi avut Mozart un suflet în la major, dar cu ispitirile constante ale minorului.” (I, 634); ”Există o întreagă gamă a melancoliei: începe prin surâs şi peisaj şi sfârşeşte în dangăt de clopot spart în suflet. De aici, gustul diferit al lacrimilor.” (I, 635); ”Tristeţile îţi aruncă în suflet umbre de mânăstiri.” (I, 639); ”Sufletul, într-o permanentă încordare, şi fiinţa, ieşind din sine pe urmele sufletului, îşi uită de aderenţa lor la trup.” (I, 642); ”Să fie Dumnezeu o simplă modă a sufletului, o pasiune trecătoare a istoriei?” (I, 655); ”Căci nu se pot mântui decât sufletele uşoare: subt cari nu se rup aripile îngerilor.” (I, 661); ”Filosofii au sângele rece. Nu există căldură decât în preajma lui Dumnezeu. De aceea, tot ce e Siberie în sufletul nostru îi cere pe sfinţi.” (I, 664); ”Priveşti spre tot şi totul nu pare decât o aşteptare inutilă şi fără de sfârşit, în aşa măsură spaţiul s-a fixat în sufletul nostru.” (I, 672); ”În orgă, se autointerpretează absolutul fără intermediul sufletului omenesc.” (I, 725); ”Toate legiunile închipuite ale îngerilor nu mai pot înviora sufletele atinse de scârba consecutivă cunoaşterii şi saturaţiei.” (I, 730); ”Oboseala de conştiinţă te face scafandru, în nesfârşitul oceanic al sufletului, şi te descoperi deodată în mijlocul unei vegetaţii, care nu e decât imaginea primordială a unui contact de odinioară cu lumea.” (I, 753); ”Îngerii nasc draci în suflet şi zâmbetul sfintelor îţi apropie rânjetul Demonului. (…) Melancolia – muzica inconştientă a sufletului.” (I, 765); ”Nopţile te fac îngăduitor cu vremelnicia soarelui şi îmbracă incurabilul nocturn al sufletului într-un violet reflexiv şi vast, culoarea din zori a siguranţei eterne şi ironice a nopţii.” (I, 783); ”Scoboară, Doamne, şi nu-ntârzia, dacă vrei flăcări şi nu scrum, căci în curând se va-nvârti cenuşă şi pulbere la ecuatorul sufletului.” (I, 785); ”Soarele nu numai că nu învinge întunerecul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului.” (I, 838); ”Nivelul sufletului, înălţimea de pasiune a unei fiinţe, iată totul.” (I, 852); ”Veşnicia-i prea mică pentru un suflet nebun şi vast, dezacordat, prin infinit, de fire.” (I, 901); ”Sufletul unei catedrale geme în surmenajul vertical al pietrei.” (I, 910); ”Este atâta risipă de suflet în parfumuri, încât florile par nerăbdătoare de a-şi da duhul în Paradis.” (I, 938); ”În tristeţe, totul devine suflet.” (I, 939); ”Fără cheltuielile sufletului, am trăi într-un univers alb.” (I, 949); ”Oscilaţia între teologie şi cinism este singura soluţie la-ndemâna sufletelor rănite.” (I, 968); ”În vagul sufletului, plictiseala tinde spre substanţă.” (I, 982); ”În disperările subite şi neîntemeiate, sufletul e o mare în care s-a înecat Dumnezeu.” (I, 983); ”După ce sufletul a filtrat pe Dumnezeu, drojdia ce rămâne devine – ca pedeapsă – substanţa sufletului.” (I, 985); ”De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.” (I, 994); ”Cuget de foc ne trebuie – şi, ascuţind arme şi nebunii, heruvimii ostili se vor topi de para sufletului nostru.” (II, 10); ”Pe malurile ei (ale ”mării decadente” – n.n.) s-au prăbuşit împărăţii – şi câte tronuri ale sufletului…” (II, 16); ”Lumea nu este; ea se creează de fiece dată, un fior de început ne scormone jăratecul sufletului.” (II, 28); ”În mobilierul vechi al sufletului, acolo mai trezeşte el (cu referire la creștinism – n.n.) un vag ecou, în încăperi cu ferestre închise, cu aer macabru, în prăfuirile vieţii.” (II, 33); ”Acesta-i farmecul Lui, de a turna consolări de frumuseţe peste pacostele incurabile ale sufletului, de-a umple golurile ce se nasc din vieţuirea-n timp, cu impalpabile vrăji.” (II, 44); ”În suflet ruginesc crime de cuget şi hoituri care au îmbrăţişat cerul.” (II, 83); ”Nimicului ce-mbată absenţa universului, să-i adaug cutremurul sonor al sufletului, (…) Să fiu sufletul golului şi inima nimicului!” (II, 122); ”Structura schizoidală a sufletului romantic a dezvoltat la exces interiorizarea mentală şi deci separaţia organică de lume.” (II, 258); ”Tot ceea ce răsare din nostalgie este proiectat în culori paradisiace şi exprimă mai mult exigenţe romantice ale sufletului nostru decât realităţi concrete.” (II, 405); ”Cu ea (cu referire la ”seninătate în clarobscur” – n.n.) deschidem ascunsele încăperi ale sufletului şi descoperim sub linişte teama, sub formă nesfârşirea, sub claritate misterul. (…) Un suflet muzical prinde realul într-o vibraţie nemijlocită; extazul sufletelor muzicale este un extaz pur.” (II, 561); ”Expansiunea sufletului spaniol este de o înflăcărare atât de explozivă, încât, fără catolicism, Spania n-ar fi avut niciodată o formă.” (II, 639); ”Un dictator are un suflet de călău mesianic, pătat de sânge şi de cer.” (II, 664); ”Nici un suflet naiv, blând şi cumsecade n-a prins farmecul Parisului.” (II, 712); ”Lumina a devenit un spaţiu pentru bestii; sufletele delicate nu mai pot respira decât noaptea…” (II, 737); ”Răul veacului este răul insular al sufletului, neputinţa de a te aşeza, refuzul sălăşluirii.” (II, 748); ”E deznădejdea de-a nu găsi în dicţionarele pământului slove spre a petici zdrenţele sufletului, şi nici accente cu care să umpli o inimă ce-a fost.” (II, 749); ”Filosofia evreilor neagă sufletul şi este experimentală.” (II, 964); ”Despre tristeţe nu poţi scrie decât simţindu-i prezenţa ei vagă şi nedefinită în suflet.” (II, 972); ”Nu profităm absolut nimic din acest material absurd (al viselor – n.n.), născut din drojdia sufletului, inaccesibil conştiinţei.” (II, 976); ”Odată eram convins că am suflet de poet; ulterior sau recent, am ajuns la convingerea că era o simplă iluzie.” (II, 995).

Cele două volume ale acestui dicționar pot fi comandate pe siteul Editurii Universitatea de Vest, de aici!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *