Vedeți în fotografie inscripția Deo Juvante pe care cei care s-au mai întîlnit cu limba latină o vor traduce Cu ajutorul lui Dumnezeu. Corect. Am fost de multe ori la Castellet, dar abia acum am zărit inscripția deasupra porții unei case care datează din 1622( și nu e declarată monument istoric ) Deviza îmi spunea ceva, știam că am mai văzut-o undeva, am făcut fotografia ca să pot verifica mai tîrziu despre ce e vorba. Și am aflat, cu ajutorul internetului: văzusem această deviză, de atîtea ori, pe stema Principatului Monaco (Principatu de Mu̍negu, după cum se spune în limba monegască). Apoi am văzut că deviza e destul de populară, a mai fost și a altora, personalități sau familii din istoria Franței.
Stema (blazonul) Monaco înfățișează doi călugări care țin o sabie în mînă și păzesc o coroană, o referință la faptul că, în 1297, François Grimaldi a cucerit micul principat intrînd în cetate, alături de cîțiva oameni ai săi, deghizați în călugări. Deci, « Deo Juvante » nu e o deviză aleasă la întîmplare.
Nu știu ce caută ea în Castellet, localitate din departamentul Var. Poate o fi vreo legătură, așa cum, de pildă, e o legătură între localitatea Baux de Provence (de unde vine numele bauxitei), biserica din pitoreasca localitate fiind ctitorită de familia Grimaldi. Da, de familia domnitoare în Monaco. Am cunoscut o familie Grimaldi (fără aere princiare) care are trei podgorii în Bandol. Iar AOP Bandol înconjoară cetatea Castellet. Poate se leagă, cumva.
Oricum, dacă aflu legătura între Castellet și Monaco, vă țin la curent.
PS Un bonus pentru iubitorii limbii latine. Formularea Deo Juvante este la ablativul absolut.
Ioan T. Morar
(n. 13 aprilie 1956, Seitin, judetul Arad) a absolvit, ca sef de promotie, in 1981, Facultatea de Filologie a Universitatii din Timisoara, sectia romana-franceza. In perioada 1981-1986 a fost profesor de limba si literatura romana la Liceul Industrial „Textila” din Lugoj. Din 1987 devine redactor al revistelor Viata studenteasca si Amfiteatru. Dupa 1989 lucreaza la Cuvintul si Alianta Civica. Intre 1990 si 1991 este redactor-sef la „Varietati”, TVR, de unde pleaca prin demisie. Este membru fondator al Academiei Catavencu. Din toamna anului 2004 pina in 2009 este si senior editor la Cotidianul. A realizat mai multe emisiuni de televiziune, activind, pina in 1996, in grupul Divertis. In 2010 a fost numit consul general la Marsilia, functie din care a fost schimbat in 2012. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A publicat volumele de versuri: Vara indiana (Albatros, Bucuresti, 1984; volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fumul si spada (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1989), Sovaiala (Brumar, Timisoara, 2000; volum distins cu premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Nerusinarea (Brumar, Timisoara, 2003) si Paloarea (Brumar, Timisoara, 2010). Poeziile sale au fost traduse in engleza, franceza, polona, spaniola si maghiara, in antologii si reviste culturale. La Editura Polirom a publicat Negru şi Roşu (2013), Lindenfeld(ed. I, 2005; ed. a II-a, 2006; ed. a III-a, 2013; roman distins cu Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi) si Cartea de la capatul lumii. Noua Caledonie: la un pas de Paradis (2007); ”Sărbătoarea corturilor” (2016), ”Șapte ani în Provence” (2018)
