Lăcuste și mîncăi

„China ar putea trimite 100.000 de raţe în Pakistan pentru a ajuta la combaterea roiurilor de lăcuste, relatează BBC, citată de News.ro. Pakistanul a declarat, luna aceasta, stare de urgenţă, numărul lăcustelor fiind cel mai mare din ultimele două decenii. Părerile cu privire la această schemă de acţiune sunt împărţite. Un expert a spus că o singură raţă poate mânca peste 200 de lăcuste pe zi şi că aceste păsări ar putea fi mai eficiente decât pesticidele. De altă parte, un cercetător este neîncrezător în eficienţa raţelor. Milioane de astfel de insecte au devastat culturile din mai multe părţi ale estului Africii. La începutul lunii, Somalia a declarat stare de urgenţă, iar între ţările afectate se numără Etiopia şi Kenya. Guvernul chinez a anunţat săptămâna aceasta că a trimis o echipă de experţi în Pakistan pentru a dezvolta „programe specifice” împotriva lăcustelor. Lu Lizhi, cercetător la Academia de Ştiinţe Agricole din provincia Zhejiang, a declarat pentru Bloomberg că raţele sunt „arme biologice”. El a spus că găinile pot mânca aproximativ 70 de lăcuste zilnic, iar o raţă de până la trei ori mai mult. „Raţelor le place să stea grupate, aşa că sunt mai uşor de gestionat decât găinile”, a declarat el pentru presa chineză. Un studiu cu raţe va fi făcut în provincia chineză Xinjiang, apoi ele vor fi trimise în zonele cele mai afectate din Pakistan – Sindh, Balochistan şi Punjab. Iniţiativa a ajuns rapid subiect pe reţelele de socializare chineze. „Mergeţi, raţelor! Sper să vă întoarceţi în viaţă”, a scris un utilizator pe Weibo. „Raţele eroine în calea răului”, a scris un altul. Un profesor de la Universitatea Agricolă Chineză, care face parte din delegaţia trimisă în Pakistan, a pus sub semnul întrebării eficienţa raţelor în problema lăcustelor, mai ales că este vorba despre zone aride din ţara vecină. „Raţele se bazează pe apă, dar în zonele deşertice din Pakistan temperatura este foarte ridicată”, a spus Zhang Long. Deşi raţele au fost folosite împotriva lăcustelor de sute de ani, a mai afirmat el, mobilizarea lor nu face parte încă din programul guvernamental de asistenţă şi aceasta este o metodă experimentală. În anul 2000, China a trimis din provincia Zhejiang în Xinjiang 30.000 de raţe pentru a combate invazia de lăcuste. Lăcustele pot călători până la 150 de kilometri într-o zi. Fiecare insectă adult poate mânca într-o zi o cantitate de hrană egală cu greutatea corpului” (G4Media.ro, 29 februarie 2020).

Rațele chinezilor pot să fie, probabil, de ajutor, însă ar fi și mai utilă o armată de mîncăi imperturbabili care să înfulece grabnic toate lăcustele ce s-ar încăpățîna să amenințe recoltele bieților pakistanezi. S-ar putea începe cu recrutarea lui Clodius Albinus, despre care Iulius Capitolinus susținea că ar fi mîncat, la o singură masă, 100 de bibani, 10 pepeni, aproape 10 kilograme de struguri, 100 de ortolani și 33 de duzini de stridii. S-ar putea continua cu Maximinus Tracul, ajuns pe tron în anul 235, împins să devină împărat al Romei oarecum împotriva propriei voințe, urmînd entuziasmul trupelor sale care-i admirau priceperea de comandant. Peste măsură de puternic și înzestrat cu o statură de uriaș (sursele antice ne permit să credem că avea cel puțin 2,40 metri și cel mult 2,70 metri înălțime), Maximinus s-a născut din părinți barbari, un tată trac și o mamă alană, și a fost în tinerețe simplu păstor. El nu avea doar o statură de uriaș, ci și pofte urieșești : mînca 18 kilograme de carne și bea 27 de litri de vin pe zi.

Pe lista noastră ar putea fi trecută și femeia originară din Siria despre care Theodoret susținea că ar fi mîncat zilnic 30 de găini și 20 de pîini. Actorul Thangon ar trebui convocat și el, fiindcă nu degeaba a devorat în fața împăratului Aurelian un mistreț, o oaie, un porc și un purceluș de lapte plus o sută de pîini. S-ar putea continua cu abatele indicat de Joseph-Aignan Sigaud de Lafond, care înfuleca la cină un curcan și o pulpă de berbec, fără să mai punem la socoteală niscaiva desert și cîteva fructe. În enumerarea noastră ar mai intra și saxonul care mînca orice pentru bani, capabil să-și vîre în burdihan un porc întreg sau o oaie, or, în alte rînduri, două banițe de cireșe cu sîmburi cu tot, fără să se dea îndărăt de la a înghiți vase de sticlă ori pietre oricît de dure sau, de alte cîteva ori, animale vii (păsări, șoareci, omizi). Despre el se spune că ar fi trăit pînă la 79 de ani și ar fi trecut la un regim mai moderat doar după împlinirea vîrstei de 60 de ani.

Dintre cei mai apropiați de noi, ar putea fi chemat japonezul Takeru Kobayashi, socotit de către compatrioții săi cel mai mare mîncău din lume și cunoscut pentru cîteva recorduri : a mîncat 8 kilograme de creier de vită în 15 minute (în 2006), 337 de aripi de pui în 30 de minute (în 2012) și 97 de hamburgeri în 8 minute (în 2006). Nici Sonya Thomas n-ar fi chiar de lepădat : a înfulecat 564 de stridii in 8 minute și, cu altă ocazie, 44 de homari în 12 minute. Joey Chesnut a dat pe gît 141 de ouă fierte în doar 8 minute, așa că s-ar fi descurcat probabil și cu lăcustele.

Însă dacă mîncăii cei vechi nu erau deloc grăbiți și înfulecau de plăcere, mîncăii de azi se consideră sportivi de înalt nivel și fac totul pentru prestigiu și bani, ostenindu-se fără întrerupere să bată noi recorduri mondiale. Cei vechi cunoșteau tihna, pe cînd înfulecătorii de azi se grăbesc și se tot grăbesc, de parcă și l-ar fi luat drept model pe vajnicul Stahanov. Împărații de altădată căutau delicatese pe care să le arunce în burdihan, pe cînd atleții noști de azi s-ar mulțumi, pentru ceva gologani, și cu cîteva sute de mii de insecte.

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *