Aurora Liiceanu: Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat (fragment)

Editura Polirom vă invită să citiți un fragment din volumul Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat de Aurora Liiceanu, apărut de curînd la Editura Polirom, şi în ediţie digitală.

FRAGMENT

 

„A fi celebru, relația dintre persoana faimoasă și sine, duce la pierderea intimității, la transformarea persoanei respective într‑o entitate, la așteptări generate de solicitările mediului, la satisfacerea nevoilor egoului și la imortalizarea simbolică. Deci o alterare a personalității. În ce privește relația cu alții, celebritatea duce la bogăție, un stil de viață pe picior mare, acces facil la avantaje existențiale, tentații și impactul lor asupra familiei persoanei celebre.

Celebritatea nu este o stare, ci un proces care antrenează psihologia unei persoane. Ea se realizează în patru faze: dragoste/ură, adicție sau dependență, acceptare și adaptare. Adaptarea duce fie la neîncredere cronică, așa cum a fost cazul Gretei Garbo, fie la izolare.

Cel mai important aspect al celebrității este pierderea eului, pe care Sam Green o considera prețul plătit celebrității. Pierzi libertatea personală în relația cu lumea, confortul anonimatului și îți dezvolți capacitatea de a‑i suspecta pe cei din jur, pe care tinzi să‑i controlezi. Persoana celebră ajunge să fie mereu în alertă, simțindu‑se mereu amenințată de intruzia lor, un fel de pradă. Trăirea vulnerabilității este chinuitoare, uneori ducând la consum de alcool și/sau droguri și, în unele cazuri, la suicid.

Celebritatea alterează modul de viață al persoanei celebre, îi afectează spațiul interpersonal, munca, viața. Ea începe prin a eroda granița dintre eul public și cel privat. Faima nu durează, e temporară, efemeră, curge și se termină.

Problema a fost gândită și de Gertrude Stein, o persoană celebră, mondenă, bogată, trăind printre indivizi faimoși, artiști care se bucurau de întâlnirile în salonul ei și de ospitalitatea ei. Ea a subliniat disparitatea dintre eul extern și cel intern. Identitatea publică nu reprezintă exact eul interior, chiar dacă publicul își dorește ca între aceste euri să nu existe diferențe. Cum se reconciliază eul ca imagine publică cu eul ca persoană? Poate celebritatea unei persoane să existe separat de autenticitatea ei? Persoana își dorește acest lucru sau se lasă târâtă de fascinația celebrității și se uită pe sine?

Din punct de vedere psihologic, persoana celebră are senzația că viața ei este constant capturată, prinsă, că e într‑un cerc vicios: își dorește mult să iasă din atenția publicului, dar, așa cum au arătat Donna Rockwell și David C. Giles, este dependentă de statutul de celebritate și puterea ce derivă din acest statut.

Admirația oamenilor flatează eul celebrităților. Avantajele financiare ale celebrității sunt atractive: o viață în lux, reședințe somptuoase, vacanțe exotice…”

 


 

Astăzi, cînd celebritatea este considerată ca fiind echivalentă cu succesul în viață, cine mai vrea să fie anonim? Oamenii își postează opiniile și fotografiile pe rețelele de socializare, în speranța că le vor vedea cît mai mulți și că vor ajunge astfel vedete, chiar dacă la nivel micro. Cînd o asemenea mentalitate devine dominantă, o atitudine ca a Gretei Garbo poate părea de neînțeles. Artista care strălucea pe ecrane în anii 1920-1930 era renumită pentru insistența cu care își apăra viața privată de indiscreția jurnaliștilor și a fanilor: nu dădea interviuri și nici autografe, nu participa la premierele filmelor sale, nu permitea să fie fotografiată pe stradă. Intrigată de personalitatea ei, Aurora Liiceanu face o analiză a fenomenului celebrității, de la imaginea pe care vedetele aleg să o prezinte publicului pînă la avantajele materiale și costurile psihologice ale faimei. În seria de personaje celebre îl regăsim pe Jack Spintecătorul, cel căruia nimeni nu i-a văzut vreodată chipul, dar întîlnim și vloggeri de succes ca Zoella sau Selly.

Din cuprins: Cine era Greta Garbo? • Singurătatea: realitate sau strategie publicitară? • Un dublu mister: imaginea pe ecran și anonimatul în viață • Sindromul eroului și Jack Spintecătorul • Misterul și cultura imaginarului • Costurile psihologice ale celebrității • Microcelebritățile și efemerul

Aurora Liiceanu, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeași autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru povești (2010, 2011), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Viața nu-i croită după calapod (2011, 2019), Cuvinte încrucișate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității (2013, 2019), Legături de sînge. Povestea Ioanei (2013), Soacre și nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îți șoptește la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Madlena (2017), Putere și sînge. O aventură indiană (2018), Tînăra cu părul alb. Misterul Nabokov (2019), Așteptarea Penelopei (2019) și Fără. Despre iubire, suferință și pierdere (2020).

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *