MUSICA PURITAS DOMINICA (Don Giovanni, a cenar teco…, Dovʹe il perfido?)

Indiferent chiar de apropierea socială, spre a nu avea dubii interogative de tipul „Ghici, cine vine la cină?”, e bine să nu facem invitații în  van, care pot deveni fatale gazdei. O probează Giovanni; o invitație lansată către lumea de dincolo – nici el nu crede că se va împlini – îl aduce la cină pe Il Commendatore, fantomatic desigur, în fapt o victimă a fiicei Anna care, chipurile, nu știa cine a sedus-o în cadru nocturn, trebuind deci să-i fie spălată pata dezonoarei; prima învățătură este ca tăticii să nu se bage în tribulațiile descendentelor. Invitatul vine cu intenția declarată de a-l duce pe sceleratul Giovanni „dincolo”; refuzul firesc al amantului dovedește însă și putere, acesta strigând cu convingere No, vecchio infatuato!, ceea ce nu are nimic cu conflictul între generații, ci mai curând cu incompatibilitatea celor două lumi; de unde a doua învățătură; nu chema la cină (nici la prânz) lumea de dincolo: morții cu morții, viii cu viii. Aici meritul lui Da Ponte e din nou exemplar; povestea cu Don Juan, la origine, scrisă de călugărul  spaniol Tirso de Molina, în timpul Contrareformei, era axată pe pedepsirea exemplară a imoralității care trebuie să accepte fără crâcnire decizia  divină. Da Ponte creează însă un amant  nedispus să se supună, un caracter conștient de propriile-i fapte. După dramatica dispariție în fumul  infernal, finalul dezvăluie micimea cotidiană a celor rămași și care, așa cum se întâmplă când dispare cel deosebit dar desigur rău, pot reveni la cele de dinainte:  Anna îl va mai ține un anno ancora pe tușă pe mediocrul Ottavio, cei doi rurali se retrag la căsuța lor, Elvira, ajunsă în culmea tulburărilor se retrage la mănăstire – cu vădit regret însă -, iar Leporello, în eternitatea-i  servilă, merge la han să-și caute un stăpân mai bun.

Să urmărim cina  în capodopera cinematografică a lui Losey (trebuie văzută integral) aflată în afara timpului. Apoi la  Glyndebourne o viziune deosebită; în fine la Scala un…  finale cum numai  Robert Carsen putea imagina: atenție la ultimele secunde!!! Giovanni e învingător și „dincolo”. Distribuțiile sunt superlative. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *