In memoriam Radu Ștefănescu

Cu câteva zile în urmă am aflat de dispariția subită a poetului Radu Ștefănescu, IT-ist. Numele lui real era Ștefan Popa. L-am întâlnit în spațiul virtual, la Atelierul Literar Europeea, cu vreo 15 ani în urmă. Era un bun sonetist și avea un prieten, de asemenea sonetist, Florin Rădulescu, care i-a sugerat lui Ștefan să-și schimbe numele, folosind în noul prenume ceva din numele de familie al prietenului (Rădulescu) și, ȋn numele de familie, ceva din pronumele lui (Ștefan). Și așa a devenit Radu Ștefănescu. Prietenii intimi îl strigau Ștefan, dar el a rămas în memoria colectivă cu pseudonimul literar Radu Ștefănescu.

La Atelier, fiecare membru posta poezie sau proză, iar ceilalți comentau. Acolo a început el lucrul la traducerea sonetelor lui Shakespeare și, după câteva traduceri, toți l-am încurajat să continue lucrul și să scoată o carte cu ele. Ceea ce a făcut. În 2015 a apărut cartea lui, pe care i-am cerut-o și mi-a trimis-o în Canada. Marturisirea lui de pe coperta din spate dovedește faptul cunoscut deja: numai un  poet  e capabil să traducă  poezie.

Când am aflat trista veste despre dispariția lui Radu Ștefănescu, care fusese, într-un fel, sufletul Atelierului Literar Europeea – care încă există – am intrat pe site și am văzut că Radu făcuse până foarte recent comentarii la postările altora, în felul lui caustic și neiertător.

Dispariția prematură a lui Radu Ștefănescu m-a bulversat. În amintirea lui, propun cititorilor varianta bilingvă a sonetelor lui Shakespeare, tălmăcite de Radu Ștefănescu, disponibilă gratuit ȋn format pdf și cu o prezentare grafică de zile mari.

Pentru lectura imediată am ales varianta bilingvă a două din cele 154 sonete de Shakespeare traduse de Radu Ștefănescu.

VII

Lo! in the orient when the gracious light
Lifts up his burning head,
each under eye Doth homage to his new-appearing sight,
Serving with looks his sacred majesty;
And having climbed the steep-up heavenly hill,
Resembling strong youth in his middle age,
Yet mortal looks adore his beauty still,
Attending on his golden pilgrimage:
But when from highmost pitch, with weary car,
Like feeble age, he reeleth from the day,
The eyes, ‘fore duteous, now converted are
From his low tract, and look another way:
So thou, thyself outgoing in thy noon
Unlooked on diest unless thou get a son.

Sonetul 7

O, uită-te cum se ridică Soare
În glorie, din pronia eternă,
Şi-aprinde zi, iar dedesubt, popoare
De muritori în humă se prosternă.
O, uită-te, celestele coline
Din bolţile luminii cum le-atinge,
Şi-i tânăr încă-n mâna care ţine
De frâiele amiezii, când se stinge
Abia simţit, în urmă-i, răsuflarea:
Deşi e sus, în aurul din rază,
O umbră din apus ‘i-apleacă zarea,
Îngenunchind. Şi-i noapte ce urmează.
De fiu lipsit, deşi ajuns pe culme,
Şi tu la fel muri-vei, fără urme.

LXXI

No longer mourn for me when I am dead
Than you shall hear the surly sullen bell
Give warning to the world that I am fled
From this vile world with vilest worms to dwell:
Nay, if you read this line, remember not
The hand that writ it, for I love you so,
That I in your sweet thoughts would be forgot,
If thinking on me then should make you woe.
O! if, I say, you look upon this verse,
When I perhaps compounded am with clay,
Do not so much as my poor name rehearse;
But let your love even with my life decay;
Lest the wise world should look into your moan,
And mock you with me after I am gone.

Sonetul 71

Să plângi, prietene, când voi fi dus,
Doar pân’ la primul dangăt; coborât
Voi fi atunci, din iadul cel de sus,
În casa viermilor, ospăţ. Atât.
Citeşte-mă de poţi, dar nu gândi
La mâna care-a scris, că n-ai putea
Să-ngădui amintirea: m-ai jeli;
Mai simplă e uitarea, curgi în ea.
Nu mă rosti prea des, mă-ncetineşti,
Şi poate-n lut m-amestec chiar atunci.
Din gându-ţi dulce scoate-mă: tu eşti,
Eu voi fi fost; doar moartea dă porunci.
De faci altcum, vor râde înţelepţi,
De tine-aici, de mine, între drepţi.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *