Doamna Merkel și Atlantida

„Un oraș german care este subiectul unei teorii a conspirației că acesta nu există de fapt oferă un milion de euro persoanei care reușește să aducă dovezi solide privind inexistența sa, relatează Associated Press.Oficialii orașului Bielefeld au spus că nu există limită pentru creativitate, dar doar dovezile incontestabile se califică pentru premiu.

Ideea că Bielefeld nu există a pornit de la un specialist în computere, Achim Held, care a publicat afirmațiile pe internet în 1994, încercând să glumească pe seama teoriilor conspirației răspândite online.

Până și cancelarul german Angela Merkel a făcut o glumă privind îndoielile la adresa existenței orașului Bielefeld, o localitate care se află la 330 de kilometri în vestul Berlinului” (Hotnews, 21 august).

Hermann Aschenburg, profesor de limbi slave la Universitatea din Danzig între 1883 și 1912, a publicat la Viena în 1899 un straniu eseu intitulat Despre cele 12 orașe în care nu se întîmplă niciodată nimic, pretinzînd că ar fi vorba despre o traducere a unui manuscris necunoscut al lui Gogol. Primul oraș descris în volumașul care nu avea decît 48 de pagini era Bielefeld.

Friedrich Wilhelm Plumpe, cunoscut cinefililor din întreaga lume drept Friedrich Wilhelm Murnau, s-a născut în 28 decembrie1888 la Bielefeld. Se pare că ar fi descoperit pe la 17 sau 18 ani bizarul eseu atribuit de Aschenburg lui Gogol și ar fi hotărît să-i dea o replică ironică. Ar fi scris el însuși un text de exact 48 de pagini intitulat Cîteva argumente pentru ca Bielefeld să fie proclamat capitala viitorului Imperiu al Rasei Galbene după ce Europa va fi călcată de mongoli. Manuscrisul lui Murnau, scris cu grafia lui îngrijită în alfabetul gotic, ar fi fost împărțit în 12 capitole de cîte 4 pagini : 1. Cum a găsit adăpost corbul lui E. A. Poe în orașul imperial Bielefeld; 2. Cîți iepuri poți să scoți dintr-un joben fabricat în orașul imperial Bielefeld; 3. De ce a luat ființă secta oamenilor care merg pe catalige în pașnicul oraș imperial  Bielefeld; 4. Sfaturi pentru aristocrații din orașul imperial Bielefeld care-și șterg nasul doar cu fulare de mătase; 5. Dieta discipolilor lui Don Quijote din centrul orașului imperial Bielefeld; 6. Cînd se vor opri toate ceasurile din orașul imperial Bielefeld; 7. Care e legătura dintre supraviețuirea balenelor și romanele de dragoste scrise în orașul imperial Bielefeld; 8. De ce mănîncă numai budincă de vanilie taoiștii din orașul imperial Bielefeld; 9. De ce e înțelept să ascunzi chiftele în marsupiile cangurilor de la Grădina zoologică din orașul imperial Bielefeld; 10. Antologia suspinelor regilor franci alcătuită de un librar din orașul imperial Bielefeld; 11. Cum să cauți sensul lumii într-o poșetă din piele de porc vîndută de negustorii din orașul imperial Bielefeld; 12. De ce nu mănîncă fluturi vagabonzii din orașul imperial Bielefeld.

Născut în 16 octombrie 1927 la Danzig, Günther Grass pare să-l fi cunoscut în copilărie pe Hermann Aschenburg care i-ar fi împrumutat la un moment dat eseul Despre cele 12 orașe în care nu se întîmplă niciodată nimic. Din motive rămase neclare, Grass nu i-ar mai fi restituit volumașul bătrînului profesor și l-ar fi păstrat în biblioteca lui, adnotîndu-l cînd cu un creion roșu, cînd cu un stilou cu cerneală verde. În 1993, ar fi primit din partea unui prieten regizor o fotocopie a manuscrisului lui Murnau Cîteva argumente pentru ca Bielefeld să fie proclamat capitala viitorului Imperiu al Rasei Galbene după ce Europa va fi călcată de mongoli. Se pare că s-ar fi amuzat atît de tare cînd l-a citit încît ar fi avut intenția să publice textul cu o prefață scrisă de el, însă n-ar fi reușit să obțină acordul moștenitorilor cineastului și a trebuit să renunțe la idee.

Grass a rămas în continuare pasionat de strania poveste a orașului Bielefeld și s-a gîndit să propună o continuare a ghidușului eseu al lui Murnau. Se pare că a scris mai multe versiuni ale textului, însă toate l-au nemulțumit, fiindcă le socotea lipsite de vervă, așa că le-a distrus fără ezitare. I-a mărturisit unui prieten că ar fi nevoie de virtuozitatea satirică a lui Nietzsche pentru a da o demnă urmare incredibilului manuscris al lui Murnau, pe care îl considera un monument al limbii germane din secolul XX. La moartea lui, printre manuscrisele descoperite la Lübeck, s-a găsit și un caiet albastru pe care fusese lipită o fotografie a lui Murnau. Primele trei pagini din caiet fuseseră smulse. Pe prima pagină rămasă, apărea cuprinsul : 1. Continentul Mu începe la Bielefeld; 2. Instrucțiuni pentru ascunderea preoților egipteni în pivnițele din Bielefeld; 3. Ficatul lui Leopardi e mai prețios decît Requiem-ul lui Mozart; 4. De ce Franz Kafka n-a scris nimic despre Bielefeld; 5. Cum să cumperi binocluri la kilogram în piața centrală din Bielefeld; 6. De ce aleg să doarmă suprarealiștii în gara din Bielefeld; 7. Angela Merkel și șarpele Mariei Callas; 8. Cum a reușit să cumpere Elvis Presley orașul Bielefeld tratînd cu un negustor de antichități; 9. Cum să intri pe ușa din dos în Atlantida; 10. Despre arta locuitorilor Lemuriei de a-și păstra ideile în ceară; 11. Atleții etiopieni și dobîndirea nemuririi; 12. De ce vor sfîrși toate portretele ducilor de Somerset într-un hambar de la periferia orașului Bielefeld; 13. Cum va poposi Antichristul la Bielefeld și de ce va fi primit cu fanfara militară.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *