Țestoasa cea bătrînă

„Într-un oraș din Nigeria a murit o țestoasă despre care presa de acolo scrie că s-ar fi născut în 1675. A trăit în palatul unui conducător local, a avut doi ”servitori” și a suferit scurt timp de boală, înainte de moarte, scrie publicația Pulse Nigeria. Vârsta trebuie pusă însă la îndoială, fiindcă în toate topurile mondiale cel mai bătrân animal terestru încă în viață este țestoasa Jonathan din Seychelles (născută în 1832), iar țestoasa din Nigeria nu este menționată. Putem presuspune că este bătrână, dar nu de 344 de ani. Țestoasa pe nume Alagba a murit într-un oraș de 350.000 de locuitori din sud-vestul Nigeriei (Ogbomoso) și a trăit în toate aceste secole la palatul unui conducător local. Știrea a fost relatată de agenția de presă News Agency of Nigeria (NAN) care susține că Alagba este cea mai bătrână țestoasă din Africa. Țestoasa era îngrijită de doi oameni care se ocupau exclusiv de ea, iar de-a lungul anilor au venit să o vadă oameni din toate colțurile lumii. Țestoasa matusalemică nu va fi îngropată, ci corpul îi va fi conservat pentru știință și istorie” (Hotnews, 4 octombrie 2019).

Țestoasa Alagba era mult, mult mai bătrînă decît au fost lăsați să creadă cei 2400 de servitori care s-au ocupat de purificarea ei rituală în ultimii 300 de ani. Pe vremea faraonului Pepi al II-lea, dicta la urechea scribilor poeme despre strania melancolie a zeilor în vreme ce-și plimba trupul făcut din bronz de-a lungul și de-a latul palatului imperial. Intrată în transă și rămasă în nemișcare vreme de șapte zile și de șapte nopți, i-a dezvăluit divinului Pitagora cîtă splendoare matematică poate cuprinde lumea. Ascunsă în spatele unei cortine ce-i masca impunătoarea carapace, l-a învățat pe Platon că aparențele sînt înșelătoare și că scrutarea adevărului cere iscusință și răbdare. Purtată pe spatele unui elefant nubian, i-a fost adusă lui Cezar pentru a-i vorbi despre cutezanță și umilință, precum și despre dispreț și iertare, iar cei care au tras cu urechea susțin că l-ar fi făcut să plîngă în hohote. Nimeni nu știe de ce l-a blestemat pe riga Ludovic al IX-lea al Franței. Se știe doar că bietul fantast și-a pierdut la scurt timp după aceea zilele, murind departe de regatul său, murind pe coastele Africii.

În anul 1555, țestoasa Alagba a stat închisă mai bine de o săptămînă împreună cu magnificul împărat Carol Quintul și vocea ei cavernoasă pare să fi fost aceea care l-a convins să abdice și să se lase în seama melancoliei. Aceeași voce cavernoasă i-a dictat cu răbdare abilului Francis Bacon întreaga operă a lui Shakespeare plus cîteva tratate filosofice. Mai tîrziu, țestoasa (care-și schimbase deja de cel puțin 6000 de ori carapacea de bronz) a dănțuit și iarăși a dănțuit, oferindu-i regelui Ludovic al XIV-lea cele mai mari desfătări atletice din timpul domniei sale interminabile.

Frederic cel Mare a vrut să-și vîndă sufletul diavolului pentru a intra în stăpînirea țestoasei de bronz, dar Alagba a refuzat să se urnească din palatul ei african, iar bietul împărat s-a consolat scriind despre caracterul și faptele de arme ale intrepidului Carol al XII-lea al Suediei. Pe Goethe însă nu l-a mai refuzat și l-a urmat la Weimar, fiindu-i ba dădacă, ba maestru. Cînd a obosit, a plecat cu Byron în Grecia și l-a aprovizionat pînă în ultima clipă cu praf de pușcă și cu glume deocheate. Împietrită de durere după moartea lui, a decis să rămînă departe de Africa și să construiască măcar două sute de corăbii. Cînd s-a plictisit de propria-i măiestrie, a lăsat totul și s-a afundat în pădurile Siberiei, vînînd sălbăticiuni și meditînd la realități impenetrabile pentru modestele inteligențe omenești.

Alagba s-a reîntors în istorie abia în jurul anului 1854, ocupîndu-se de educația clasică a micului Friedrich Nietzsche. L-a însoțit apoi pe acesta mai bine de 30 de ani, dictîndu-i fără încetare aforisme sarcastice și observații paradoxale. L-a părăsit abia în ianuarie 1889, atunci cînd el a hotărît să se agațe de gîtul unei mîrțoage în piața Carlo Alberto din Torino, preferînd straniile labirinturi ale nebuniei în locul companiei ei apăsătoare. Țestoasa a bătut vreme de șase săptămîni un straniu pas de defilare, s-a dat peste cap de două ori și s-a transformat în banditul de drumul mare Fernando „Pancho” Villa, devenind cel mai carismatic lider al Revoluției mexicane.

Unii comentatori cred că țestoasa s-a socotit cu adevărat împlinită abia cînd a ajuns să-l cunoască personal pe Mussolini, ajutîndu-l să se simtă treptat Spiritul Lumii în fruntea Noului Imperiu al Romei. Se spune că Alagba l-ar fi convins să invadeze Abisinia, asigurîndu-l că doar coroana acelui enigmatic imperiu i-ar fi permis să aibă acces la toate cheile metafizice ale misterului, reușind să-și mențină astfel vreme de 10 000 de ani stăpînirea asupra lumii. Însă urmașii lui Solomon și ai reginei din Saba le-au ținut piept italienilor care credeau că a cuceri un imperiu în Africa e o joacă de copii, așa că visul țestoasei s-a spulberat, iar Mussolini a sfîrșit împușcat de partizani, avînd-o alături pe Clara Petacci.

Înainte de moartea ei consemnată în luna octombrie a anului 2019 în orașul nigerian Ogbomoso, Alagba a participat ceva mai puțin la evenimentele istoriei universale : a contribuit doar la asasinarea lui John Fitzgerald Kennedy, fiind antrenorul personal de tir al lui Lee Harvey Oswald, și a băut cîteva sute de sticle de vodcă în compania lui Boris Elțîn după prăbușirea Uniunii Sovietice. Se spune că ar fi scris o istorie a lumii în 24 de volume, cel mai probabil în limbile persană și yoruba, dar în palatul în care i-a fost găsit trupul nu s-a descoperit nimic.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *