Animale de companie

„În fotografii, o femeie e așezată pe pat sub niște pături, iar alături de ea – un cuplu de gheparzi. Un bărbat își ține nonșalant felina în lesă, se joacă cu ea pe canapea sau în grădină. Un altul îl leagă cu centura de siguranță pe rapidul prădător pe scaunul din fața al bolidului său 4 x 4, înainte de a-l duce să facă un pic de exerciții printre dune. Aceste imagini nebunești provin din țările Golfului. În Emiratele Arabe Unite, în Qatar, în Kuweit, în Bahrein sau în Arabia Saudită, gheparzii capturați ilegal în Africa sînt folosiți ca animale de companie, ca urmare a unui vast trafic care amenință supraviețuirea speciei. În fiecare an, potrivit experților, în jur de 300 de feline sînt smulse savanei pentru a sfîrși în apartamente de la Riad sau Abu Dhabi, ceea ce însemnă între 1200 și 1500 de gheparzi în ultimii cinci ani. « Aceste cifre pot să pară modeste, comparate cu zecile de mii de elefanți împușcați în fiecare an, dar ele sînt în realitate dramatice», potrivit lui William Crosmary, director de programe pentru Traffic, o rețea de supraveghere a comerțului cu animale sălbatice în Africa de Est. Populația de gheparzi, cunoscuți pentru sprinturile lor cu 120 km/h, s-a diminuat dramatic, trecînd de la 100 000 de indivizi la începutul secolului XX la doar 7 100 astăzi, cu o accelerare brutală în ultimii 20 de ani. În alte vremuri prezent din bazinul fluviului Congo pînă în estul Indiei, ghepardul mai poate fi întîlnit numai pe 9 % din teritoriul său inițial, mai ales în Africa australă și orientală, cu grupuri fragmentate care nu mai numără adesea decît cîteva zeci de indivizi” (Le Monde, 19 ianuarie 2019).

Într-o scrisoare trimisă de la Napoli Doamnei de Epinay în 31 august 1771, abatele Galiani comentează articolul „Curiozitate” din Dicționarul filosofic al lui Voltaire. Deși e de acord că Voltaire are dreptate și tot ce a scris despre acest subiect este „superbe, sublime, neuf et vrai”, Galiani exprimă și anumite rezerve. Astfel, în viziunea lui, curiozitatea e o pasiune care nu poate să se manifeste decît dacă omul care o încearcă se simte în siguranță, fiindcă orice posibil pericol face să îi dispară interesul pentru lucrurile din exterior și îl obligă să se replieze asupra lui însuși. Din acest motiv, curiozitatea e o consecință a lenei, a odihnei și a siguranței, iar el observă că „plus une nation est heureuse, plus elle est curieuse”, ceea ce îl face să afirme că Parisul e capitala curiozității, în vreme ce alte orașe (Napoli, Lisabona, Constantinopol) au mai puțină curiozitate sau nu au chiar deloc. Pentru Galiani pare evident că „Un peuple curieux est un grand éloge pour son gouvernement”.

Galiani îi reproșează lui Voltaire că nu a observat că doar omul e înzestrat cu curiozitate, pe cînd animalul e lipsit de această deschidere către lume. Animalul poate să dea impresia că e mînat uneori de curiozitate, însă, în fapt, e determinat să acționeze sau de frica pe care o încearcă, sau de nevoia lui permanentă de a căuta hrană. Pentru Galiani, nu există nici o îndoială că „Si la curiosité est impossible aux bêtes, l’homme curieux est donc plus homme qu’un autre homme, et c’est vrai en effet. Newton était si curieux, qu’il cherchait les causes du mouvement de la lune, de la marée, etc. Le peuple le plus curieux a donc plus d’hommes qu’aucun autre peuple”.

Doamna d’Epinay nu e de acord cu opinia prietenului său în privința lipsei de curiozitate a animalelor și, în scrisoarea din 4 octombrie 1771, încearcă să-i propună o seamă de dovezi din experiența ei cotidiană care îi contrazic afirmațiile. Ține să-l asigure că și-a studiat bine cîiinele și e absolut convinsă că el dă dovadă de curiozitate în numeroase ocazii, fără să fie vorba despre frică sau despre încercarea lui de a căuta hrană. Ea crede că în spatele curiozității stă interesul, fie el de ordin fizic sau moral, iar acest interes implică atenția. Or, argumentează ea mai departe, „vous ne pouvez pas nier que le chien n’apporte attention aux ordres et aux volontés de son maître”. Adaugă că nu și-a bătut niciodată cîinele, ba chiar l-a răsfățat, dar asta nu avut nici un efect negativ asupra comportamentului lui : „Il m’écoute, cherche à me comprendre, quelquefois mes volontés l’étonnent, mais il n’a alors aucun symptôme de crainte; vous conviendrez que cette attention, cet étonnement ressemblent bien à la curiosité et y mènent bien directement”.

Doamna d’Epinay revine asupra acestui subiect în scrisoarea din 19 octombrie 1771, insistînd că animalele sînt curioase. Se oprește asupra a două exemple care par să îi susțină opinia : vînătoarea de ciocîrlii cu ajutorul unor oglinzi speciale și comportamentul pisicii în fața unui obiect necunoscut. În prima situație, ciocîrliile vin de la mare distanță ca să observe strania concentrare a soarelui în aceste oglinzi și fascinația lor e atît de puternică încît nu se îndepărtează nici după ce se aud primele focuri de armă și unele dintre păsările din stol sînt ucise, ci ele continuă să zboare deasupra locului, curiozitatea fiind mai puternică decît frica. În a doua situație, pisica, „animal si défiant”, se apropie cu precauție de un obiect care îi este necunoscut, îi dă tîrcoale și îl cercetează, „la crainte et l’inquiétude le feraient fuir, la curiosité seule le peut faire approcher et l’engager à l’examen”.

Abatele Galiani răspunde în scrisoarea din 9 noiembrie 1771, propunînd distincția dintre curiozitate si sagacitate. Pentru el, curiozitatea e plăcerea pe care o are omul de a observa ceva ce îi este indiferent sau inutil, pe cînd sagacitatea este „cette attention que nous prêtons à une chose inconnue ou obscure pour découvrir ce que c’est, et savoir à quoi cela est bon”. Animalele dau dovadă de sagacitate chiar în mai mare măsură decît oamenii, însă sînt incapabile de curiozitate. Plin de ironie, Galiani își încheie scrisoarea cu constatarea că nu vom vedea niciodată cîinii mergînd să vadă cum e spînzurat un cîine în locul obișnuit pentru execuțiile din Parisul acelor vremuri, celebra place de Grève…

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *