Frumusețea secretă

Amurgul , din alb, e atât de albastru,
Încât pe la miezul nopții 
Îl vezi violet.
E priveliștea ce înaintează 
Spre centrul închipuirii ,
Fără contur, 
 Ca ficțiunea. 
Un cerc  ce te strânge 
Precum omida ce urcă pe trunchi.
 
Și , deodată povestea se scrie.
Alba hârtie  devine rigoare .
Frumusețea secretă se rostogolește .
 
 
E o scriere despre împrejurări. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *