Cum să spargi poduri

„Nava Seagrand, care naviga sub pavilion rusesc, a făcut o gaură de cinci metri într-un pod din Coreea de Sud, din cauza unui marian rus beat cu puține cunoștințe de engleză, relatează Moscow Times. Căpitanul navei a fost reținut, iar potrivit agenției de știri sud-coreene Yonhap, acesta avea o alcoolemie peste limita legală. Nu au fost înregistrate victime, dar părți din pod au fost închise din motive de precauție. ”Autoritățile încearcă de asemenea să determine de ce nava se îndrepta către pod deși ar fi tebuit să navigheze în sens opus”, mai scrie Yonhap. De altfel, nu este primul incident amuzant produs de ruși în această perioadă. Două tancuri s-au ciocnit miercuri cu mai multe mașini în trafic în Kursk, Rusia, producând haos pe străzile orașului, relatează Moscow Times. Din fericire, nici în acest caz nu au fost raportate victime” (Hotnews, 28 februarie 2019).

Ivan Ivanovici Kuzmin era prost, dar tatăl său fusese și mai prost, iar bunicul său fusese prostul satului. Din pricina prostiei sale, străbunicul lui Kuzmin sfîrșise cu limba lipită de un clopot, iar străstrăbunicul său fusese alungat din mai multe sate pe care fusese pe cale să le prefacă în scrum din cauza neghiobiei lui. Ținînd seama de poveștile pe care le auzise despre strămoșii săi, Kuzmin, care terminase o școală pentru tractoriști și știa cine fuseseră Lenin, Ecaterina cea Mare, Stalin, Marx, Engels, Batman și Robin, Superman, Greta Garbo, Arnold Schwarzenegger, dar și Brejnev, Potemkin, Emilian Pugaciov, Lolek și Bolek, se socotea deștept nevoie mare și se plimba țanțoș prin sat, convins că poate să dea oricînd mai multe amănunte despre viața intimă a lui Cristiano Ronaldo sau a lui Brad Pitt decît oricare altul dintre consătenii săi. Avea chiar și un computer din 2001 pe care scria în fiecare zi reclamații referitoare la incompetența diferiților prezentatori de televiziune, așteptînd sosirea unui văr de la Petropavlovsk care să-l învețe cum să le trimită la adresele cuvenite.

Kuzmin era mîndru de sine și își imagina adesea cum va pleca în Egipt de unde se va întoarce cu o cămilă cu care se va plimba toată ziulica prin sat, fericit că poate să-i privească de sus pe bieții țărani care trebăluiau fără întrerupere fără să fi știut să-și fixeze vreodată vreun țel suprem. Feodor Mihailovici Surin o bătea pe soacră-sa, Mihail Alexandrovici Axenev își chinuia calul, Andrei Andreevici Rudin colecționa capace de bere Heineken pe care le rătăcea la prima beție mai strașnică, iar alții stăteau tot timpul cu privirea în pămînt, de parcă ar fi așteptat ca de acolo să vină minunea.

Kuzmin nu era la fel ca toți ceilalți și simțea că locul lui nu mai era în sat. Știa că are nevoie de mai mult, că spațiul nu-i mai ajunge, că trebuie să plece dacă nu vrea să se sufoce în atmosfera aceea în care singurele evenimente erau bătăile creștinești de după cîte o beție de trei zile. Oamenii se băteau cu toata energia pe care o strînseseră în zilele pașnice ale săptămînii, iar apoi se împăcau cu mare grăbire, strîngîndu-se în brațe de le trosneau toate oasele și promițîndu-și prietenie veșnică și ajutor în toate cele.

Cînd, după o așteptare de mai bine de cinci ani, a sosit vărul de la Petropavlovsk, el n-a aruncat nici o privire peste vrafurile de reclamații scrise de Kuzmin și nici nu s-a gîndit măcar o clipă că ar trebui să-l ajute să le trimită. După ce a băut așa cum se cuvine vreme de mai multe zile, l-a privit brusc drept în față și l-a îndemnat să-și ia cu el toate economiile, să pună într-o geantă cam jerpelită toate hainele lui mai de Doamne-ajută și să-l urmeze de îndată. Kuzmin a îngăimat cîteva vorbe, încercînd să-l întrebe la ce bun toate astea. Vărul de la Petropavlovsk i-a spus doar atît : „ Dacă mă asculți, cînd o să te întorci în sat o să ai nu doar o cămilă, ci și o girafă și o balenă. O să ți se spună Împăratul”.

Kuzmin a făcut ochii cît cepele, s-a îmbrăcat în tăcere și și-a îndesat în buzunarul de la pantaloni cele 50 de ruble pe care le avea în casă. Și-a pus pe cap șapca de tractorist, și-a scuturat picioarele de două ori, ca să-i poarte noroc, și s-a dus să-l salute pe Piotr, cocoșul care-i asculta în fiecare zi comentariile despre echipa de fotbal a Braziliei și despre părintele Dughin, preotul din sat. Trebuie să-i fi promis că se va întoarce acasă bogat ca un prinț arab și că-l va lua cu el pe spatele cămilei, fiindcă despre balenă îi era cam rușine să vorbească.

După plecarea lui Kuzmin, nu s-a mai știut nimic despre el în sat. Unii erau siguri că va sfîrși singur într-un șanț, răpus de o ultimă beție, pe cînd alții, care nu îndrăzneau să vorbească, își imaginau că va intra în sat îmbrăcat ca în povești, aruncînd în jurul lui zeci și zeci de monede de aur, și le va vorbi într-o limbă pe care ei nu vor putea s-o înțeleagă. Primele vești despre el au început să apară doar în 27 februarie 2019, cînd agențiile de presă au anunțat că o navă sub pavilion rusesc a făcut o gaură de cinci metri într-un pod din Coreea de Sud. S-a aflat destul de repede că bietul căpitanul al vaporului Seagrand, care a fost arestat imediat, era tocmai vărul de la Petropavlovsk, iar marinarul care nu știa nici pe ce lume se află, nici ce nume poartă, era amărîtul de Kuzmin, care sărbătorea prin încă o beție faptul că învățase 20 de cuvinte în engleză și strînsese destui bani ca să-și cumpere o cămilă.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *