Un fragment:
De ce e libertatea sau de ce poate fi libertatea o povară (așa de grea)?
Simplu spus: pentru că libertatea înseamnă responsabilitate. Când eram în închisoare, de data aceasta folosesc termenul la propriu, înainte de 1989, aveam o influență minimă asupra propriei vieți. Nu puteam să influențez ce voi mânca a doua zi, unde o să locuiesc, nu puteam să decid în acest sens. Și apoi, vine libertatea. Când omul se trezește în libertate, la început vine euforia; totul este minunat, totul este luminos. Florile se deschid, păsările cântă; în închisoare, acestea nu există. În dimineața libertății, totul este excelent; nu e nimic mai bun, mai frumos, mai minunat decât libertatea, la început. Dar vine seara: omului nu îi e prea clar ce o să mănânce, unde o să doarmă. Plus că trebuie să aleagă – și ceea ce va alege îi va influența viața. Când devii conștient că trebuie să alegi și că, mai ales, trebuie să o faci într-un mod responsabil, apare acest șoc al libertății. Apar probleme, apar întrebări pe care, înainte-vreme, în închisoare nu le avusese. Nu vreau să spun defel că e mai bine în închisoare decât în libertate – dimpotrivă. Eu descriam un mecanism de funcționare cât se poate de omenesc.
&
Un alt fragment:
Cred că trebuie să învățăm unii de la alții; și noi de la ei, și ei de la noi. Este o învățare care, după părerea mea, e în plin proces și care este departe de a fi terminat.
În realitate, chiar așa se întâmplă? Care parte e, ca să spun așa, „repetentă”? Acum, când e democrație? În ultimii ani, 10 ani, 15 ani?
După părerea mea, astăzi, cele mai multe probleme le are Estul. Noi, polonezii, dumneavoastră, românii. Nu vreau să mă fac că nu văd – nici în Vest lucrurile nu sunt chiar roz. Există Brexit-ul, pe de o parte, problema catalană, oficialii italieni, doamna Le Pen în Franța, ascensiunea unui partid extremist în Germania. Însă mult mai multe probleme sunt, să fim lucizi, la noi, în Est.
