Sumo sau ce am înțeles din toată povestea

Am acceptat invitația. Plicul arată foarte bine, e împachetat într-o hârtie specială căptușită cu mătase. Interiorul e roșu. Pe exterior sunt desenați câțiva cocori. Un obiect atât de fin pentru un sport atât de dur.

Am mai fost la un meci de sumo acum câțiva ani. Regulile le-am aflat acolo pe loc. Mi le șoptea în ureche cel care mă invitase. Îi făcea plăcere să mă întrebe din când în când ceva care nu avea legătură cu lupta. Cum crezi că o iasă fabrica noastră de automobile din criză? A noastră? mă gândeam eu. Ce e asta? O propunere de parteneriat? Sau o cerere în căsătorie? Mâinile lui uneori își pierdeau răbdarea.

Matahalele din ring parcă erau niște copii uitați la un fast food o vară întreagă. Acum era ora lor de plăcere. Unde e lupta? Pare mai mult o pregătire. Încleștarea vine târziu. Salutul, fandarea, revenirea, statica, fandarea, așteptarea în cerc, sarea, lovitura nevăzută, ieșirea în pătrat. Pare simplu sau poate că nu am înțeles nimic. Mai bine tac, am învățat să nu reacționez imediat. Amicul meu s-a aplecat spre mine cu tot corpul și mi-a spus ceva care la prima vedere mi s-a părut ciudat. Frunza este, copacul este. Acum mănânc, acum scriu, acum dorm. Acum fac deja altceva. Hai să vedem. Târziu am priceput.

Plecăciunea. Cei doi luptători intră în cerc și fac câte o plecăciune.

Urmează fandarea. Cei doi își îndoaie genunchii. Fiecare cât poate. Așa arată din afară. Nu știu dacă este vorba despre vreo tehnică de intimidare sau pur și simplu e politețe.

Apoi se ridică.

Omul cu mătura. Primul om cu mătura e în afara cercului. Își vede de treaba lui. Pare a fi rupt de restul întâmplării. Are o mătură simplă ca una folosită în curte. Măturătorul are grijă să înlăture praful, sau argila împrăștiată pe acolo, nu mi-e clar. De parcă ar veni cineva în vizită și e nevoit să facă curat cu repeziciune. Măturătorul este disciplinat. Îi urmăresc mișcările mecanice. Ritmate. Mai dă o dată cu mătura apoi se dă jos de pe podium. Mătură și peste șosetele cuiva. Apoi se retrage. Nu am apucat să văd unde. Revine cu siguranță.

Aruncă sare. Cu mișcări largi, unul dintre luptători aruncă sare în ring. Noroc, prosperitate, igienă poate. Sarea dezinfectează ceea ce măturătorul nu a reușit să curețe. Deci una peste alta e bine. Prima dată am crezut că e vorba despre orez. Vai, nu. Nu orez. Tac. Cine știe ce discuție se naște. Apare și celălalt luptător și aruncă și el sare. Granule albe grele ca o ninsoare apoasă în luna martie.

Arbitrul elegant. Cu șosete albe. Ține în mână o paletă foarte frumoasă. De culoare închisă și lăcuită. Are un splendid kimono de culoarea liliacului mov deschis. Din cap până-n picioare este îmbrăcat la patru ace. Are mișcări clare sigure cu care gestionează lipsa de activitate a celor doi luptători. Pare în plus cu alte cuvinte. Dar nu e. Am fost asigurată că e un personaj foarte important. Arbitrul. E foarte elegant. Amicul meu se fâțâie cam mult pe scaun.

Cei doi luptători. Părăsesc ringul de mai multe ori. Se duc către limita podiumului. Par că se consultă cu cineva. Se arată cu fața publicului. Au o anatomie foarte specială. Niște bebeluși imenși. Sunt grași, adică foarte grași de multe ori. În Europa am spune că au probleme cu obezitatea. Cei doi luptători se așază pe vine și întind brațele apoi își pleznesc palmele. Gata. Gata, ce? Că nu începe lupta. Nu încă. Prietenul meu e deja în extaz.

Costumul lor. E practic un brâu. Un costum sumar. Când se așază pe vine observ că își înlătură cu un gest ferm niște ațe rigide care pornesc din brâul respectiv. Cei doi au costume de culori diferite.

Măturătorii. Acum sunt doi. Cu niște târnuri aranjează pulberea din ring. Ritmic. Sincron. Parcă dansează. Își văd nestingheriți de treabă. Amicul îmi atinge genunchiul.

Lupta. Încleștarea. Lupta stă în așteptare, în amânare, în refuz. În conținut. Manifestarea ei e tehnică și e sumară ca o execuție. De multe ori unul cade peste spectatori. Sau se proțăpește pe marginea ringului. Și zace până vin unii să-l ia pe brațe.

Verdictul.

Final.

Invitația împachetată în hârtie specială căptușită cu mătase îmi arde în mâini cu tot cu răspunsul meu.

 

desen de Alina Gherasim

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *