Când suntem mici învățăm pentru că ne lovim singuri de lucruri pe care nu le știm și trebuie să facem ceva. Sau pentru că așa ni se spune în familie și la școală. Mi se pare că alegerea de a învăța nu există sau nu este conștientizată pe deplin. Vine, însă, un punct în care începem să alegem să învățăm pentru că ne dăm seama că lumea e prea mare și că nu știm multe. Chiar și cu un ego super umflat.
Am o vorbă atunci când întâlnesc provocări: îi poți minți pe ceilalți, dar nu poți minți imaginea din oglindă. Unii mai reușesc și asta, însă costurile la nivel emoțional sunt mult prea mari.
De-a lungul anilor am început să mă verific periodic, să văd ce am învățat din greșelile mele și ale celorlalți. Consider că înțelepciunea nu constă numai în a învăța din greșelile tale și a nu le repeta, ci și din a observa greșelile celorlalți să nu faci și tu la fel.
Așa că de la o vreme încep să privesc la imaginea de ansamblu la final de an și să văd ce am mai învățat. Trec la treabă și o să-ți împărtășesc 30 de lucruri pe care le-am învățat în acest an, în apropierea vârstei de 30 de ani:
- Am repetat puține greșeli, însă provocările nu au fost întotdeauna la fel. Crezi că ți-ai învățat lecția, dar nicio o provocare de un anume fel nu se compară cu alta de același fel. Din ea poți extrage alte lecții, e ca o carte cu multe fațete.
- Spre exemplu: ni se dă relațiile – că sunt personale, că sunt profesionale. Învăț cum să le închei cu cineva, dar vine altcineva și chiar dacă pare același context, lecția pe care trebuie să o învăț este diferită.
- Asta mă duce cu gândul la a știi să închei atunci trebuie ceva. La vârsta mea încă nu am reușit să ghicesc acel moment când trebuie să zic „gata, până aici am mers împreună”. Am simțit în două cazuri particulare legate de muncă, faptul că nu aș mai vrea să continui în acele proiecte și cu acei oameni. Dar nu am luat-o nicio decizie. Până când a venit momentul și au luat „ei” decizia.
- Prin urmare, ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla. Mai bine să fie în termenii tăi.
- Aș mai spune că este o mare durere atunci când te „vinzi” pe bani. Adică nu simți nicio pasiune pentru ceea ce faci, nicio provocare, dar pentru că trebuie să-ți plătești chiria, rata sau mâncarea, stai acolo și înduri. Te-ai gândit cine suferă? Nu numai tu. Și familia, colegii, clienții, beneficiarii…
- Am avut momente când m-am simțit constrânsă. Poate că sunt persoane care devin extrem de creative în acest context, cum uneori pot și fi și eu, dar constrângerea te sugrumă spiritual. Dacă ai o definiție a libertății, atunci știi că oricâte lucruri ai în jurul tău, senzația aceea de apăsare te nimicește. Fă orice pentru libertatea ta, după ce ți-o definești.
- Și pentru că suntem la libertate, aș vrea să știi că e obositor să controlezi totul. Ah, cât de obositor! Azi trăim într-o lume complexă și schimbătoare. Nu e doar teorie, zi de zi ne lovim de asta. Zilnic puține se întâmplă așa cum dorim noi. Această nesiguranță îi face pe mulți să încerce să păstreze totul în termenii lor. Este foarte mult efort și energie. Oare se merită?
- Unele cărți spun că da. Să ai puterea de a spune „nu”. Dar ai învățat oare când „nu-ul” este benefic și când nu te ajută? Unde se face diferența? Eu jonglez mereu în acest caz, însă intuiția dezvoltată conștient m-a ajutat să realizez cât de cât unde este adevărul meu.
- Dar cititul nu este suficien O spune un om care citește între 70 și 100 de cărți pe an, plus multe articole, ascultă podcasturi și altele. E bine să știi, doar că partea grea e cu practica și integrarea la nivel emoțional. De aceea ne place să citim sfaturi, și ție cred că îți place, nu? Pe câte le-ai și urmat? E greu când creierul primitiv știe tot ce știe el, emoțional vorbind.
- Ajung aici la emoții și oameni. Treptat, mi s-a relevat că oamenii contează al naiba de mult. Investesc constant în relațiile de iubire, prietenie sau profesionale. Nu mi-a ieșit mereu, am „pierdut” niște oameni valoroși anul acesta, dar nu poți forța lucrurile.
- Să investești iubirea în obiecte mi se pare o mare risipă. Cu câteva excepții (fotografii, scrisori – dacă mai scrie cineva, eu da; obiecte cu valoare sentimentală) de ce să te enervezi că ți s-a stricat sau ai pierdut X lucru? Sunt obiecte, se pot înlocui.
- Atât ele, cât și oamenii, vor lăsa un spațiu în urmă atunci când vor dispărea. E dureros, mai ales în privința unor relații la care țineai. Însă partea bună e că ai lăsat loc pentru altceva sau altcineva. Nu îți poți mulțumi pe toți, dar poți învăța să mergi mai departe cu demnitate! În viața mea au apărut oameni noi la care nu mă așteptam deloc, după aceea.
- Așa că este greu să prevezi ce se va întâmpla. Azi ai o relație în viața ta, mâine nu o mai ai. Azi ești sănătos și zâmbitor, mâine zaci la pat fără speranță. Bucură-te de ce ai acum. Aici.
- Am visat mult, atât despre trecut cât și despre viitor. Foarte puține lucruri s-au întâmplat așa cum le-am dorit în acest an. Am învățat că nu de lucrurile la care mă gândesc trebuie să-mi fie frică, ci de cele care nu-mi trec prin minte.
- Cum a fost momentul când am cunoscut pe cineva cu care, pentru prima dată, simțeam că doresc să-mi petrec restul vieții. Așa am crezut că a simțit și el. Până într-o zi când a decis că munca sa este mai importantă pentru el decât orice fel de relație sau familie. Sau când am încheiat o colaborare de patru ani cu o asociație și am lăsat în urmă adolescenții cu care lucrasem în traininguri și la care țineam. Nu, nu a fost niciun „mulțumesc” din partea lor, doar din partea mea. Pentru că îmi iubesc meseria.
- Asta m-am învățat că într-o zi și tu poți fi indispensabil. Poate chiar mâine. Nu pune mult la suflet. Tot ce îți rămâne este ceea ce realizezi în munca ta așa că ar fi bine să o faci cu pasiune. Atunci nimeni nu-ți poate răpi trăirile, îți pot lua doar lucrurile de pe birou și numele de pe o hârtie. Nimic important.
- Prețuirea, în toate cazurile de mai sus, vine prin a fi prezent. Atunci când ești în moment, trăirile sunt diferite, amintirile se imprimă mai ușor. Nu îți trebuie fotografii să-ți amintești. Am impresia că ne folosim emoțiile prost – să ne înfuriem și să criticăm. Dar ele sunt cele care ne ajută să râdem, să fim uimiți, să ne bucurăm, să dăruim. Doar să creezi spațiul acela care te ajută să simți că trăiești.
- Un televizor nou, o mașină, o haină etc. nu te vor ajuta. Mai ales când e atât de ușor să le achiziționezi. Îi învăț și pe tinerii cu care lucrez ca trainer și coach: bucură-te de experiențe, călătorește, schimbă regulile, fă-ți viața după cum crezi tu că ți-ar fi bine, fii vulnerabil, ieși din relații și situații toxice, găsește ceva care să-ți dea sens.
- Dacă ai o motivație, chiar dacă nu îți iese bine, poți merge cu determinare mai departe. În 2019 am avut o entorsă, după care o fractură de maleolă peronieră. Din cauza alergării, însă nu regret nimic. În traducere: ghips de la genunchi în jos. Am mers doar în cârje și într-un picior o lună jumătate. Am locuit singură și m-am descurcat singură. Aveam un plan, l-am urmat, indiferent cât de greu mi-a fost.
- Pentru că nu îți e niciodată suficient de greu. Mereu se poate mai rău. De câte ori trec printr-o provocare prefer să nu mă plâng– se poate și mai rău. La final ieșim mai puternici. Poate am fost zdrobiți și reclădiți. Dar de acum vom fi mai puternici.
- Deoarece de acolo, din interior, vine această putere. Este important să ai familia și prietenii aproape. Te ajută altfel, mai ales dacă au mentalitate deschisă, dar fără o putere interioară niciun om și niciun palat nu te vor ajuta.
- Și am mai învățat că poveștile sunt importante. Acelea care au ceva de spus. Se vorbește mult azi. Am spus „stop” televizorului de 12 ani, iar în ultima vreme Social Media mă plictisește destul de mult. Dar oamenii, nu. Oamenii cu povești, lucrurile intime spuse la un ceai, vulnerabilitățile la final de zi de muncă, atunci când vrei să fii tu. Valorează mai mult decât orice reclamă frumos colorată.
- Viața e scurtă. Nu vom rămâne cu nimic la final. Nimic din ce putem lua, deci oare de ce să ne agităm atât? Investește în tine și în a te cunoaște și dezvolta. Lasă lumea, ea merge mai departe cu dezastrele și nenorocirile ei și fără să afli tu despre ele. „O viață necercetată nu merită trăită”, spune Irvin Yalom.
- E și bine în această lume. E ușor să fii bun. Atât de ușor. Doar în ultimele zile mi-am propus asta și am reușit foarte simplu: vorbe bune spuse străinilor, cadouri semnificative prietenilor, scrisori scrise de mână, un ou kinder unei vânzătoare, un zâmbet unui om posomorât.
- Niciodată nu știi suficient despre tine. Ai crede că anii îți aduc anumită cunoaștere, că tu știi cum ești. Doar că lumea în care trăim are ale planuri și contextele se schimbă, iar tu ești nevoit să reacționezi în feluri în care nu te așteptai. Rămâi umil.
- Mi-am definit libertatea anul acesta, după ce am văzut un filmuleț TEDx care m-am pus pe gânduri. Aș vrea să-ți zic că am umplut multe momente de făcut lucruri în casă sau călătorit, cu filmuleț interesante. Nu trebuie să urmezi nu știu ce cursuri, e simplu să te dezvolți mereu, voit.
- Pentru că nu știi. Ah, cât de mult am învățat că nu știu. Despre gândire critică este vorba aici. Să recunoști că nu știi și să-ți tot pui întrebări. Mereu și mereu. Am realizat că să-i ajut pe oameni să-și pună întrebări e misiunea mea. Am aici și un canal de Youtube.
- Pentru că am început câteva lucruri noi anul acesta, de care îmi era frică în trecut. Din cauză că îi ascultam pe ceilalți. Am ales să-mi urmez calea, te încurajez să închizi butoanele și să te întrebi și tu care e calea ta. Ce ți-ai dorit mereu să faci?
- Știu că îți e frică. Mie îmi e frică mereu. Dar tot o fac. Aleg să privesc cu entuziasm și uimire o situație, decât să mă las paralizată de frică. Ea vine și trece, dar tu ești cel câștigat dacă înveți să o îmblânzești, ca pe un lup. Uneori te va asculta, alteori vei pierde – însă pe termen lung vei învăța.
- Că iubirea este importantă. Sunt și altele, însă iubirea este cea care ne umple de sens. În toate direcțiile. Te invit să-ți definești iubirea cum vrei tu, dar să știi că mai întâi va trebui să pornească de la tine.
Tu ce ai învățat în acest an?
Dragă Sylvia,
Îți mulțumesc sincer pentru mesaj 🙂 M-a emoționat.
Nu am citit cartea ta, dar o să mă uit de ea cât de curând. Sper că ai amintiri frumoase despre Craiova, ale mele sunt amestecate.
Sunt sigură că ne vom regăsi curând, lucrez acum la o carte de poezie pe care sper să o public în 2020. Iar lumea este mică.
Îți mulțumesc,
Un an nou cu bucurie și liniște! 🙂
Emilia Z.
Un articol foarte frumos scris si de o sinceritate cuceritoare .Tocmai acum am scris pentru noua mea carte la care lucrez :”Doi oameni se intalnesc,nu se cunosc decat exterior,sunt atrasi de tot ce nu stiu unul despre altul ,dupa cateva intalniri legatura se poate imbogati si dezvolta cu o singura conditie:lipsa de fard peste fata si lipsa de fard peste cuvinte.Fardul peste ceace esti in interior este ca impaierea pentru corpul unui animal de muzeu.Pastreaza exteriorul intr-un mod nenatural.
Poate ati citit cartea mea „Bucuria de a nu fi perfecta”aparuta la Humanitas in 2016 .E atat de mult despre Craiova in carte totusi am avut lansari la Bucuresti Cluj Iasi Timisoara numai la Craiova nu.
Poate in viitor…
Incaodata felicitari pentru articol.