Profeţii erei digitale

Era digitală îşi are, deja, profeţii ei. Aceşti îndrumători neobosiţi de spirite sunt uşor de recunoscut. Îndoiala le este străină, formulările le sunt precise, în vreme ce agresivitatea reprezintă maniera ideală de a transmite celor din jurul lor că se află în posesia adevărului unic. Pe facebook, pe twitter sau pe youtube, ei sunt definiţi prin aceeaşi energie insaţiabilă. Misiunea lor nu este aceea de a convinge: ţinta lor este de e elimina din câmpul public pe cei care se încăpăţânează să nu vadă lumina mântuitoare a noii lor cunoaşteri.

Profetul erei digitale este, invariabil, grăbit şi vulgar. În era digitală expansiunea raţionamentului devine inutilă. Mesajul este comprimat în câteva rânduri, astfel încât să poate deveni viral. Postarea sa este asemeni unei poster propagandistic: afinitatea cu exaltarea mesianică şi cu violenţa retorică a totalitarismului ţine de ereditatea intelectuală comună. Cuvântul este o armă pe care profetul erei digitale o foloseşte fără să ezite. Din epoca “gărzilor roşii” a “Revoluţiei culturale”, profeţii erei digitale au preluat încrederea în capacitatea fanatismului de a se extinde contagios, asemeni unei molime ce pare de neoprit.

Profeţii erei digitale sunt, îm mod firesc, marcaţi de un sindrom al hiper activităţii. În termenii lui Maiorescu, beţia de cuvinte este condiţia lor naturală. Incontinenţa este elogiată ca un semn al emancipării de sub tutela inhibiţiilor trecutului. De vreme ce orice reper al autorităţii nu mai este valid, îndreptăţirea de a te pronunţa, cu ignoranţă suverană, este semnul democraţiei înseşi. Autencitatea profetului nu este jucată: el se crede, dincolo de orice histrionism, un călăuzitor de conştiinţe.

Acolo unde celor din trecut le ar fi fost necesare cărţi întregi, profeţilor digitali le sunt suficiente câteva rânduri. Geniul lor este unul al sintezei. Evoluţia umanităţii este condensată în câteva schiţe fugare. Controversele istorice, climatice sau etice sunt soluţionate curajos, fără emoţie şi făra teamă de ridicol, ( ridicolul este un sentiment străin de majestatea acestor guru digitali). Pentru cei care îi urmează, profeţii digitali sunt întruchiparea scurtăturii către mântuire. Degetul lor arată spre viitor, cuvintele lor indică soluţiile, agresivitatea lor este îndemn la cutezanţa revoluţionară a credincioşilor. Postările lor sunt distribuite, spre a creşte cantitatea de înţelepciune la care umanitatea are acces.

Profeţii erei digitale sunt seduşi de viitor, pentru că trecutul îi irită prin povara tradiţiei şi a îndoielilor. Profeţii erei digitale sunt seduşi de viitor pentru că viitorul se infăţişează ca o pagină imaculată aşteptând să fie scrisă. Iar în acest viitor tot ceea ce a fost, în prezent şi în trecut, neliniştitor şi complex va fi eliminat, în favoarea simplităţii salvatoare. Ordinea utopică va domni peste omenirea pregătită să accepte mântuirea. Spiritul critic va fi, în acest viitor, erezia ce se cere eliminată, ca un păcat al gândirii. Tentaţia orwelliană face parte din fibra profeţilor digitali.

Lumea viitoare imaginată de profeţii digitali seamănă cu deşertul decebrat şi calcinat din “ Fahrenheit 451” al lui Bradbury. Ecranele tactile au înlocuit cărţile, iar conectivitatea a eliminat comunitatea întemeiată pe afinităţile elective. Adevărul revelat al dogmei domneşte, netulburat . Eugenia utopiei înlătură îndoiala şi tradiţia: perfecţiunea aseptică a gândirii unice va fi triumfat.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *