Prin punerea sa în practică în bolșevismul rus, marxismul teoretic a câștigat energia, coeziunea și exclusivitatea unei concepții asupra lumii, în același timp însă și o asemănare neliniștitoare cu lucrul pe care îl combate. La origine el însuși un fragment de știință, marxismul a creat totuși o interdicție de gândire, care este la fel de neînduplecată cum a fost la vremea ei religia. O investigare critică a teoriei marxiste este interzisă, dubiile privind corectitudinea ei sunt sancționate, așa cum se întâmpla odinioară cu erezia din partea bisericii catolice. Operele lui Marx, în postura sursei de revelație, au luat locul Bibliei și Coranului.
Și cu toate că marxismul practic a înlăturat necruțător toate sistemele idealiste și iluziile, el însuși a elaborat iluzii. El speră să schimbe pe parcursul a puține generații în așa fel natura umană, încât să reiasă o conviețuire aproape lipsită de fricțiuni a oamenilor în noua ordine socială, și ei să ia asupra lor fără constrângeri sarcinile muncii. Între timp mută în alte locuri cenzurarea pulsiunilor, neapărat necesară în societate, și dirijează spre exterior înclinațiile agresive care amenință orice societate omenească: marxismul se folosește de dușmănia săracilor față de bogați, a celor neputincioși până acum față de stăpânitori. Dar o asemenea transformare a naturii umane este foarte puțin probabilă.
Entuziasmul, cu care mulțimea urmează în prezent stimulul bolșevic, câtă vreme noua ordine este nefinisată și amenințată din afară, nu oferă nicio siguranță pentru un viitor în care ar fi finalizată și neprimejduită. În mod foarte asemănător religiei, bolșevismul trebuie să își compenseze și el credincioșii pentru suferințele și lipsurile vieții prezente cu promisiunea unei lumi de dincolo mai bune, în care nu va mai exista nicio nevoie nesatisfăcută. Acest paradis, ce-i drept, urmează să fie însă unul din această lume, amenajat pe pământ și deschis în timp previzibil.
Nu încape îndoială cum va suna răspunsul bolșevismului la aceste obiecții. El va spune: câtă vreme oamenii încă nu sunt transformați în natura lor, trebuie să ne servim de mijloacele care au în prezent efect asupra lor. Nu ne putem lipsi de constrângerea în educarea lor, de interdicția gândirii, de aplicarea violenței până la vărsarea de sânge, și dacă nu am trezi în ei acele iluzii, nu i-am putea face să se supună acestei constrângeri. (…)
Transformarea din Rusia — în ciuda tuturor trăsăturilor singulare neîmbucurătoare — are totuși efectul mesajului despre un viitor mai bun. Din păcate, nu se desprinde vreun indiciu despre cum se va finaliza această tentativă. Viitorul ne va instrui, poate va arăta că tentativa a fost întreprinsă înainte de vreme, că o schimbare radicală a ordinii sociale are puține perspective de succes, atâta timp cât nu există descoperiri noi care să fi sporit stăpânirea forțelor naturii de către noi și care să fi înlesnit astfel satisfacerea nevoilor noastre. Abia atunci poate deveni posibil ca o nouă ordine socială nu numai să elimine neajunsurile materiale ale maselor, ci să și fie receptivă la pretențiile culturale ale individului.
Fragment din ”Prelegeri de introducere în psihanaliză” (1933), în Opere esențiale, vol. 1
