Transumanismul pe sistem Beigbeder

Noile tehnologii, inteligența artificială și derivatele – etice, politice, sociale, economice, filosofice șamd – ale acestora nu aveau cum să nu fie survolate de literatură, de vreme ce chestiuni care sunt subsumate tematicilor  enumerate mai înainte sunt, în ultimii ani, la modă; chiar în centrul modei, dacă se poate spune așa.

La mine, în portofoliul de lectură, au ajuns în ultimele două luni două titluri – fiecare remarcabil, în felul său.

Pe repede înainte mai întâi, să notez că există un roman care problematizează, convingător, seducător și, pentru că e vorba despre acest autor, foarte sus tematica inteligenței artificiale – cartea, recentă și recent tradusă și la noi (la Polirom), scrisă de Ian MacEwan, ”Mașinării ca mine”.  Am scris câte ceva despre această carte – atât de vie și de provocatoare, cu replici și ipostaze care îl pot urmări pe cititor mult timp – aici.

O a doua este – de asemenea un roman – cea a lui F. Beigbeder, ”O viață fără sfârșit”. Ca și romanul lui MacEwan, și aceasta a fost (ultra)rapid tradusă și în românește – de data aceasta, în tălmăcirea lui Doru Mareș, la editura Trei, în colecția ”Fiction Conection” (coordonatoare Magdalena Mărculescu).

Beigbeder scrie, aici, despre un  personaj pe care îl cheamă – ce surpriză, nu?, vor spune aceia care sunt familiarizați cu cărțile acestui sturlubatic ficționar – tot Beigbeder. Dar care nu e chiar scriitor, ci un youtuber de mare succes – ”de altfel, când ies pe stradă, trecătorii mă roagă să mă fotografiez cu ei cu telefoanele lor mobile și, dacă accept cu drag, o fac fiindcă la rândul meu execut exact aceeași manevră pe platoul de filmare, înconjurat de reflectoare. Ducem cu toții aceeași non-viață; ne dorim să strălucim în lumina altora”.

Așadar, un youtuber –  mai precis, unul obsedat de UZM. Adică: ”bătălia constă în a compara numărul de UZM (Unități de Zgomot Mediatic) de care dispune fiecare: pasaje televizate sau radiodifuzate, fotografii în presă, like-uri pe Facebook, filmulețe pe Youtube, re-tweets etc. Este lupta împotriva anonimatului, în care punctele sunt ușor de numărat și în care câștigătorii se pot rupe-n figuri în fața perdanților”.

Și mai mult decât atât: Beigbeder, personajul central al romanului lui Biegbeder e un youtuber  care, pentru că la un moment dat se simte îmboldit să dea curs, în chip solemn, unei promisiuni pe care o face mai întâi în joacă, insistă că vrea să nu mai moară. Că, la limită, vrea să fie un nemuritor.

Or această dorință normal că înseamnă, și în convenția acestui roman, o călătorie – cu un GPS atât de agreabil asigurat de cei doi Beigbeder, scriitorul și personajul cu același nume – în mitologia nemuririi, versiunea adusă la zi, mileniul trei, deceniul al doilea al acestui mileniu plus proiecții pe câteva decenii înainte. Mai exact. în: criogenie, laboratoare avangardiste, memorie conservată, transumanism, postumanism, IA, laserizareaa sângelui, organe reproduse 3 D (și mai mult decât atât), inversarea îmbătrânirii, OMG (nu în primul rând ”Oh, My God”, ci Organisme Modificate Genetic), supraom, transfer de memorie pe hard, șamd.

Toate ”pe sistem Beigbeder” – cu bule, cu șampanie, cu ironie, cu cinism, cu revere, cu replici din încheietură, cu șarm. Și, printre rânduri și la final, cu tandrețe.

Nu povestim ce e în carte – nu are rost. Dăm doar două imagini, ca aperitiv:

Încă o dată, nu povestim ce se întâmplă în această carte. Dar putem să o citim, nu?

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *