MUSICA PURITAS DOMINICA (Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen)

Deși  s-a acreditat ideea  că „scopul scuză mijloacele” ar reflecta o gândire cinică, chiar și când  lucrurile nu stau întotdeauna așa, întâlnim și situații aproape contrare, iar acest lucru îl demonstrează geniul Mozart; dacă e să urmăm  bârfa istorico – muzicală, axată totuși fie și parțial pe corespondența mozartiană, descoperim că Amadeus, aflând din timp cine va interpreta rolul Reginei nopții în Die Zauberflöte, capodoperă aflată în curs de compunere,  (minunata uvertură a fost o altă sclipire tipică geniului, compusă în noaptea precedentă premierei), oarecum supărat că soprana de coloratură nu-i acordase suficientă „atenție” în prealabil, sclipește (altfel nu putem spune) o arie imposibil de interpretat, sau, oricum, aproape de nefiresc… A luat naștere astfel inegalabila arie a Reginei (personajul are doar două arii în operă, dar o domină); că sună anecdotic totul, e posibil, dar dacă Amadeus e dominant  și azi, de la muzică la ciocolată, de ce să nu acceptăm că avem proba incontestabilă a faptului că în cazul geniului mozartian scopul scuză realizarea.

S-o ascultăm pe diva Diana Damrau, debutantă la Covent Garden în spectacolul fabulos regizat de inegalabilul scoțian David Mc Vicar în 2003. Cea chinuită de mama Regină e o altă stea a Germaniei muzicale, Dorothea Röschmann (am ascultat-o cu altă ocazie, tot mozartiană).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *